Daca vrei sa te inscri in grupul nostru click aici Corul Barbatesc AGAPE
Odata ce ati accesat acest link puteti sa va creati un account singur si sa asteptati pentru a fi aprobat sau sa ne contactati pentru a fi adaugat la acest grup.
Va rog sa introduceti o scurta prezentare si veti fi adaugati cat de repede posibil.
„Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura!”
SE VA CERE MULT…
Ca oameni, de foarte multe ori suntem tentati sa ne plangem sau sa ne vaitam de situatiile critice, sau mai putin critice prin care trecem. De cele mai multe ori, vedem doar lucrurile care ne lipsesc, cele pe care nu le avem, dar nu le vedem, si le uitam, pe cele pe care le avem, cele cu care am fost binecuvantati.
Situatia devine si mai apasatoare si nemultumitoare pentru noi, atunci cand ne uitam in stanga sau in dreapta noastra si-i vedem doar pe cei care au o situatie mai buna ca a noastra si incercam sa ne comparam cu ei. Dar oare pe cei ce trec prin situatii mult mai grele decat ale noastre, de ce nu-i vedem? Cu ei de ce nu ne comparam?
Imi vine in minte, de ceva vreme, ceea ce Domnul Isus spunea cu mult timp in urma ucenicilor Sai: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult.” Am stat si am meditat la acest Cuvant si am realizat cat de mult ni s-a dat fiecaruia dintre noi, cei care citim aceste randuri.
Stiu ca vor fi si voci care vor spune ca au putin, ca li s-a dat putin, comitand aceeasi greseala ca Asaf, omul lui Dumnezeu din vechime. Greseala consta in faptul ca nu se priveste unde trebuie pentru a vedea adevarata realitate si a putea face o evaluare corecta a propriei situatii.
Daca vei lasa ca realitatea din lumea aceasta sa-ti fie prezentata doar de telenovelele de la TV, de filmele, care de cele mai multe ori prezinta doar partea frumoasa a lucrurilor si uneori una ireala, daca privirea iti va fi indreptata doar spre lumea occidentala, cu siguranta imaginea de sine si a situatiei intregii lumi, este una deformata si evident, gresita.
As dori ca prin aceste randuri sa va pot provoca la o evaluare corecta, care sa ne arate fiecaruia dintre noi ca am fost atat de binecuvantati ca popor, in ciuda necazurilor si problemelor pe care le-am putea invoca. As dori sa constientizam fiecare dintre noi, cat de mult ni s-a dat in comparatie cu miliarde si miliarde de alti oameni de pe pamant, si aceasta constientizare sa produca in noi sentimentul de multumire si de responsabilitate pentru tot ceea ce ni s-a dat de sus.
Ganditi-va mai intai de toate, din punctul de vedere spiritual. Ce credeti, vi s-a dat mult sau putin? Sa ai sansa sa te nasti intr-o tara cu o cultura crestina, care a permis si permite oricarui om sa auda despre Domnul Isus, despre lucrarea Sa, despre mantuire, etc.; sa ai sansa, si sa nu faci nimic pentru a avea o Biblie tradusa intr-o limba pe care o intelegi si o vorbesti de mic copil; sa poti merge intr-o biserica crestina si sa ai partasie cu alti crestini fara nici o interdictie sau impotrivire; sa auzi chiar si prin mijloacele mass-mediei Evanghelia. Toate acestea inseamna putin sau mult pentru tine?
Pentru un raspuns corect, incearca sa te gandesti ca te-ai fi nascut fie in neagra si intunecata Africa, fie in rigidul si inchisul Orient, fie in saraca si neajutorata Asie, fie in indepartatele si izolatele jungle din America de Sud. Cum ar fi fost atunci? Realizezi cat de mult ti s-a dat?
Apoi, chiar si din punctul de vedere material vorbind, oare saracia noastra se compara cu ceea ce experimenteaza miliarde si miliarde de suflete ce traiesc de pe o zi pe alta, oameni care toata viata mananca acelasi fel de mancare, care isi cauta hrana si adapostul in locurile cele mai mizere, care in afara lipsurilor si nevoilor materiale, indura si apasarea si uneori persecutia unor regimuri politice sau religioase care nu cunosc respectul sau mila pentru semeni? Putem spune ca din acest punct de vedere am primit putin cand altii nici macar nu au visat vreodata la ceea ce noi avem?
Indiferent de modul de percepere a situatiei, cu siguranta noua ni s-a dat mult. Foarte mult! Oare suntem noi constienti ca ni se va cere mult? Ca ni se va cere potrivit ce ceea ce ni s-a dat? Ce fac eu cu ceea ce am primit, cu ce mi s-a dat?
Facem oare parte si celui ce a primit mai putin din ceea ce avem? Ne preocupa ca si cel ce nu a avut parte de aceleasi binecuvantari sa se bucure si el de aceleasi privilegii ca ale noastre? Cu ce ma implic sa ajut astfel de oameni?
Lucrarea de misiune este portita cea mai practica de a ajunge la ei, prin fratii nostri misionari!
Nu uitati! „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult.”
Cu toata dragostea,
Lucian Adam / luciadam@b.astral. ro
EVANGHELIZARE EXTREMA
“Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos;
fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea
fiecaruia care crede.” – Romani 1v16
UGANDA: Preotul HANNINGTON
„Singura sansa pe care un tortionar o are de a auzi mesajul Evangheliei este printr-un prizonier crestin. Ei nu merg niciodata la o biserica si nu citesc Biblia. Dar un prizonier crestin le poate vorbi si arata dragoste, chiar atunci cand este batut.” Aceasta este ceea ce marturiseste un membru al bisericii subterane.
O alta femeie, ce a petrecut ani buni slujindu-l pe Dumnezeu in pericol de a fi persecutata, a spus: „De-a lungul intregii istorii a bisericii, multi prizonieri crestini i-au adus pe cei ce-i torturau la Isus. Exista o placa intr-o inchisoare romana care are sapate pe ea numele celor ce s-au convertit in timp ce Pavel a fost inchis acolo. Ei ar fi fost acum in iad daca Pavel nu le-ar fi dat o sansa sa-l bata!” Ea a mai adaugat: „Nu-mi pasa ca sufar, daca rezultatul este salvarea tortionarilor mei”.
Preotul Hannington stia ca riscul era foarte mare atunci cand s-a hotarat sa duca mesajul lui Isus canibalilor din Uganda. La cateva saptamani de la sosirea lui, canibalii l-au executat. Inainte ca Hannington sa moara, ei au auzit urmatoarele cuvinte spuse tare: „Iubiti pe dusmanii vostri… rugati-va pentru cei ce va asupresc si va persecuta”.
Acesta a fost acelasi mesaj pe care cei doi fii ai preotului l-au adus in acelasi sat dupa moartea tatalui lor. Ei erau hotarati sa continue sa investeasca in vietile acelorasi oameni care il ucisesera pe tatal lor.
Unii cred ca moartea si invierea lui Isus sunt doar niste inchipuiri ale unor ganditori care au vrut ca memoria Invatatorului lor iubit sa continue sa traiasca. Si totusi, cum poate fi aceasta explicatia pentru moartea ca martiri a ucenicilor lui si a multor generatii dupa ei?
Ar fi fost rezonabil ca ei sa-si recunoasca prostia in momentul in care au fost arestati si cu siguranta inainte de a fi condamnati la moarte. De ce ar fi vrut sa continue sa duca mai departe o inchipuire?
De fapt, istoria atesta faptul ca multi dintre ei incercau sa-i converteasca pe cei ce-i torturau chiar pana in clipa mortii. Evanghelismul lor extrem a fost dovada increderii lor puternice: moartea si invierea lui Isus este Evanghelia lui Dumnezeu.
Cat de convins esti tu de mesajul Evangheliei? Esti gata sa-l crezi si sa-l duci mai departe intr-un mod atat de extrem?
Traducere din “Extreme Devotion” – The Voice of the Martyrs,
Mihaela Adam / michelle_mws@ yahoo.com
MALAWI
REVENIREA IN TARA
Va salut din nou, dar de data aceasta din Romania. Am ajuns acasa cu ajutorul Domnului pe 24 februarie.
Ultima luna petrecuta in Malawi a fost mai aglomerata ca de obicei. Am vizitat prietenii spre a ne lua „la revedere” si am facut ultimele lucruri care trebuiau facute inainte de plecarea noastra acasa.
Imi aduc aminte cand, in urma cu aproape doi ani am plecat spre Africa, spre necunoscut, intr-o lume complet noua pentru mine. Despartirea de familie, de adunare, de prieteni a fost grea, dar si dorinta mea de a ajunge in Africa era mare.
Acum, dupa doi ani, din nou au fost lacrimi. Am venit in tara impreuna cu colegii mei si toti ne-am dat seama tot mai mult ca inima noastra s-a legat de Malawi. In decursul acestor ani petrecuti acolo, Domnul ne-a binecuvantat cu frati scumpi si cu prieteni de care ne-a fost greu sa ne despartim.
La ultimul program de adunare, fratii ne-au dat cate o foita pe care era scrisa referinta unui verset sau cate o incurajare pentru noi. A fost asa frumos din partea lor! Ne-a fost greu sa ne despartim de oamenii si de locurile care ne-au devenit atat de familiare in decursul acestor ani.
Domnul ne-a ocrotit in drumul spre casa si am ajuns teferi in Romania si noi si bagajele noastre.
Privind in urma in acesti doi ani, vad cum Domnul a lucrat in viata mea si stiu ca El merita toata gloria pentru tot ce a facut. De curand, ma intreba cineva cine m-a sustinut financiar in Africa si am raspuns ca nu stiu. Stiu ca Domnul, dar nu stiu care sunt vasele pe care El le-a folosit.
Fie ca El sa va rasplateasca asa cum doar El stie! Si cat de folositoare mi-au fost rugaciunile voastre, poate numai in vesnicie o sa aflam cu totii. Multumesc atat de mult pentru tot ce ati facut pentru mine!
Acum sunt din nou acasa in mijlocul familiei, adunarii, prietenilor. Sunt multe lucruri care imi par schimbate in jur si probabil o sa mai treaca ceva timp sa ma obisnuiesc cu tot. M-am bucurat sa aud din nou un program de adunare numai in romana si fara traducator.
Daca Domnul ma ajuta, voi sta acasa pana in august, dupa care voi merge din nou in Malawi ca sa lucrez cu copiii si cu adolescentii.
Rugati-va pentru timpul pe care il voi petrece acasa, sa fiu o binecuvantare pentru cei din jur, si de asemenea, ca Domnul sa ma conduca pas cu pas pe mai departe.
Rugati-va pentru adunarile din Malawi ca Domnul sa lucreze acolo si numai Numele Lui sa fie glorificat si rugati-va de asemenea pentru grupurile de copii si pentru cei ce au ramas sa lucreze cu ei, ca Domnul sa le dea har in tot.
Fie ca Dumnezeul nostru sa Isi ia slava din vietile noastre! Din Romania,
Simona Mihai / simolore02@gmail. com
ZAMBIA
IN SATUL MONI
Doresc sa va multumesc pentru intelegere si rabdare, si in mod special pentru dragostea pe care o aveti fata de lucrarea de aici.
Apreciez toate sacrificiile pe care le faceti de a sustine lucrarea financiar dar si pe genunchi. Chiar daca mari si tari ne despart, eu va simt aproape si ii multumesc Domnului pentru devotamentul pe care-l aveti. Ma rog ca Domnul sa va rasplateasca pe deplin si sa va binecuvanteze.
Multe lucruri s-au intamplat in ultima perioada dar, in toate, noi vom continua sa-l slujim pe El. Aceasta lucrare este a Lui, nu a noastra, El a inceput-o si cu siguranta El o va duce la bun sfarsit.
Din nefericire, planul cu noua casa s-a “spulberat”.Dupa atata munca si planuire, domnul Litana mi-a spus ca nu se poate repara deoarece sunt niste probleme serioase la fundatia casei si ca daca ne vom muta in ea, riscam sa se darame pe noi.
Am fost dezamagita, pentru ca femeile doreau atat de mult sa se mute, dar trebuie sa ascult de cei ce se pricep in domeniul constructiilor.
Deci, continuam lucrarea cu femeile in biserica, asa cum am facut pana acum. Nu e prea convenabil dar e bine ca avem un acoperis deasupra capului.
In privinta scolii, totul s-a amanat pana in mai. Aceasta datorita faptului ca scaunelele si masutele nu au fost terminate (inca se lucreaza la ele si va mai dura aproape o luna pana ce tamplarul le va termina). Clasa era murdara si nu s-a terminat cu vopsitul si nici nu aveam un profesor calificat.
Slava Domnului pentru ca am gasit o profesoara buna si calificata. Sambata am avut interviu si din 4 profesoare care au venit la interviu, una intr-adevar e calificata si cred ca va preda foarte bine.
Nu stiu daca va mai aduceti aminte de cele doua camere care mi s-au oferit la inceput si erau pline cu termite. Acum, deoarece nu avem o alta cladire, ne gandim sa refacem acele camere, sa varuim, sa vopsim, sa zidim locul care a fost mancat de termite si sa punem o usa noua, iar acele camere sa le transformam in frizerie si un mic magazin unde sa vindem lucrurile pe care le vom face la croitorie.
Este o idee buna, dar sa vedem ce se va intampla pentru ca va dura ceva timp.
Va rog sa va rugati si pentru femeile de la Colegiu. In cateva saptamani va trebui sa le dau un examen si au nevoie de intelepciune, unele dintre ele sunt mai incete si e mai greu pentru ele.
Am si o veste foarte buna. Duminica, impreuna cu domnul si doamna Litana, am fost la Moni, un satuc mititel (dupa parerea mea). Am fost primiti cu atat de mare bucurie, si am fost miscata de dragostea crestinilor din Biserica din Moni.
Ma intristeaza insa faptul ca inca mai exista cladiri de biserici atat de darapanate si urate. Intr-un fel este bine ca au un loc de inchinare, o bisericuta, chiar daca este ea din paie si caramizi din lut, si chiar in ciuda faptului ca parca se va darama pe ei. Dar e trist ca, dupa parerea mea, Casa Domnului ar trebui sa fie intr-o conditie mai buna.
Am inteles ca de mult timp crestinii de acolo strang bani pentru a construi o biserica, si slava Domnului pentru oameni ca domnul Litana care s-a oferit sa le dea o mana de ajutor.
Domnul Litana impreuna cu sotia si un nepot se ocupa de cladirea bisericilor la sate. De aceea s-a infiintat “Ngatwime Twibake” care inseamna in limba romana “sa ne ridicam si sa cladim impreuna”.
M-a impresionat lucrarea pe care o fac si m-am alaturat si eu ca partener roman in a-i ajuta, bineinteles in limita posibilitatilor.
Anul trecut am fost la inaugurarea bisericii pe care au terminat-o si am donat si eu niste bani pentru noua biserica care se va termina cu ajutorul Domnului in 2-3 luni.
Duminica am avut oportunitatea si binecuvantarea de a merge sa vad acea biserica de la Moni unde deja de anul trecut am donat niste bani din partea romanilor, pentru ca si noi sa avem o mica parte in cladirea acestor biserici.
Mi-a placut foarte mult atitudinea si dragostea crestinilor de acolo, dar nu mi-a placut biserica in care se adunau. Ma bucur atat de mult ca in cateva luni, vor avea oportunitatea sa se mute intr-o cladire noua, cu acoperis din tabla, cladire care va fi tencuita si varuita si vor avea banci frumoase din lemn.
Domnul Dumnezeu, Creatorul Universului merita toata cinstea si onoarea si un loc de cinste in inimile noastre dar si in comunitatea in care ne aflam, fie la tara sau oras.
Slava Domnului pentru oameni ca domnul Litana Arthur, sotia Teresa si nepotul Gomeli care se ocupa de aceasta lucrare de a construi biserici la sate.
Ce minunat deoarece Casa Domnului va avea cinstea si onoarea care se cuvine. Slavit fie El deoarece acum si noi romanii, facem parte din aceasta lucrare, si noi putem pune o caramida, sau poate niste mortar sau var, pe zidul bisericii. Poate in viitor vom putea face mai mult.
Va rog sa va rugati in mod special pentru aceste persoane care au un rol important in cladirea bisericilor (domnul Arthur Litana, Teresa si Gomeli), ca Domnul sa-i binecuvanteze si sa le dea putere si intelepciune in ce fac si sa nu renunte. Cand Biserica din Moni va fi terminata se va face o colecta si banii vor fi dati pentru a incepe o alta biserica.
Va rog sa va rugati ca Domnul sa binecuvanteze aceasta lucrare si mult mai multe biserici sa fie construite. Numele Domnului sa fie Slavit si preamarit, iar suflete sa fie mantuite!
Am vorbit si cu Pastorul din Moni si dansul mi-a spus ca se roaga ca Domnul sa ma tina in Zambia si sa poata termina acea biserica pana ce eu voi pleca (dansul nu stia ca eu nu am de gand sa plec din Zambia curand).
Azi de dimineata am primit un e-mail de la o tanara care vrea sa vina la anul impreuna cu alti patru tineri sa ne ajute vreo doua luni. Ce minunat! In ciuda „crizelor”, in ciuda nepasarii, inca mai sunt tineri care se lasa folositi de Domnul.
Ma rog ca El sa le pregateasca totul pana la anul si sa poata fii o binecuvantare pentru lucrarea de aici. Va rog sa va rugati in mod special pentru acesti tineri, sa gaseasca bilete de avion mai ieftine, sa-si faca vaccinurile necesare si Domnul sa le pregateasca toate cele necesare.
Nu stiu exact ce ne aduce viitorul, dar un lucru stiu, doresc sa fiu o binecuvantare pentru multi si Zambia sa devina un loc pentru noi misionari si multi romani sa aiba posibilitatea si binecuvantarea de a calca pe pamantul unde, printre altii, si David Livingstone a calcat.
Stiu ca Domnul va face lucruri marete, lucruri care vor fi greu de inteles si priceput de oameni! Este nevoie de voluntari pe termen scurt (deocamdata termen scurt), crestini care sa doreasca sa fie o binecuvantare pentru cei de aici, si care sa aiba o inima pentru Domnul Dumnezeu si pentru lucrarea de aici.
Stiu ca nu e usor, dar mai stiu ca este posibil cu ajutorul Lui,noi trebuie doar sa ne incredem in El din toata inima si sa-L lasam pe El sa lucreze si sa orchestreze totul asa cum stie El ca este mai bine.
Multumesc pentru tot suportul si dragostea voastra. Va doresc multe, multe binecuvantari din partea Domnului.
Cu multa dragoste,
Maria Magdalena Halip / maria4zambia@ gmail.com
PERU
LUCRAREA IN JUNGLA
E o mare bucurie pentru mine sa pot scrie cateva vesti despre noi si despre lucrarea pe care o facem. Ne bucuram din toata inima sa stim ca o multime de frati si de surori se roaga pentru noi in fiecare zi. Suntem impreuna lucratori in slujba Domnului.
Asa cum am scris in scrisoarea trecuta, sotul meu a fost in jungla cu elevii din ETAE (antrenament transcultural) . Au avut un timp binecuvantat de Domnul si au vazut realitatea din jungla. Sper ca ceea ce au vazut sa le ramana in inima si sa aprecieze faptul ca au parinti care au grija de ei, le dau de mancare si ca nu le lipseste imbracamintea.
Copiii din jungla sunt foarte slabi si au putine hainute. Parintii nu-si dau prea mult interes pentru acesti copii. Nu inteleg daca e nepasare sau obicei. Cei cu care am vorbit spun ca este obicei, ca asa au mostenit de la cei batrani. Speranta noastra este in copii. Pe ei dorim sa-i formam sa fie buni muncitori si sa cunoasca Cuvantul Lui Dumnezeu.
Calatoria in jungla – Vineri seara, pe 13 februarie, am plecat in jungla impreuna cu Briana si Raul. Am plecat seara pe la 9:00la 9:00
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja! Štetje svetopisemskih vrstic se za?ne z 1! Vrstica 0 ne obstaja!
WP-Bible plugin din Lima. Dupa vreo jumatate de ora de mers, s-a oprit autobuzul si nu mai pleca. Ce sa fie?! Ce sa fie?! A mai mers putin si s-a oprit din nou. Era asa de cald in autobuz de curgeau apele de pe noi.
Pana la urma, a venit ajutorul de sofer si a deschis usa de la autobuz si a mai intrat putin aer. Cand ne-am uitat pe geam am vazut o coloana de masini interminabila. Am crezut ca e vreun accident. L-am intrebat pe ajutorul de sofer ce se intampla, de ce s-a oprit, si ne-a zis ca undeva in munte s-a daramat pamant cu stanci din cauza ploii si a astupat drumul.
A fost o noapte lunga si obositoare. Trebuia sa ajungem in Piceanaki pe la 6:00la 6:00
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja! Štetje svetopisemskih vrstic se za?ne z 1! Vrstica 0 ne obstaja!
WP-Bible plugin dimineata si noi am ajuns la 13:20la 13:20
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja!
WP-Bible plugin. Multumim Domnului ca am ajuns cu bine!
Ajunsi in Piceanaki, am mers sa vedem daca mai pleaca vreo camioneta spre Aoti. Mai era una singura care pleca la 14:00la 14:00
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja! Štetje svetopisemskih vrstic se za?ne z 1! Vrstica 0 ne obstaja!
WP-Bible plugin. L-am rugat pe sofer sa ne astepte sa mancam ceva caci eram morti de foame. Am mancat cu cea mai mare viteza si am plecat. Cei din camioneta erau nerabdatori sa plece, asa ca am urcat si noi si am plecat imediat. Dupa doua ore am ajuns in Aoti. Multumim Domnului ca nu a plouat in timpul calatoriei.
A doua zi de dimineata, am plecat in Pampa Mercado. In timp ce asteptam o camioneta, a inceput ploaia. Am plecat asa pe ploaie, sus in camioneta. Am ajuns uzi, dar cu bine. Drumul e foarte rau cand ploua si periculos. Dar Slavit sa fie Domnul ca ne-a ocrotit si am ajuns cu bine.
Scopul nostru era sa ridicam acoperisul de la scoala. Am asteptat in acea zi sa vina omul care era platit pentru aceasta lucrare si nu a venit. Abia a venit a doua zi. Si cand l-am intrebat de ce nu a venit a zis ca s-a uitat in sus pe munte si a vazut ca ploua si de aceea nu a venit.
A doua zi, sotul meu a strans toti barbatii din Pampa Mercado si au inceput lucrul. Capriorii erau facuti in forma de triunghi gata de pus, dar erau greu de ridicat. Asa ca, au strans toti barbatii ca sa poata ajuta sa ridice acesti capriori.
Au muncit din greu dar cu spor, si pana seara au ridicat toti capriorii si i-au pus la locul lor. In ziua urmatoare a ramas doar tamplarul cu un tanar de la comunitate sa lucreze. Trebuia sa bata latii pe care vine prinsa tabla si asta era mai usor.
Sotul meu a mers in padure cu un om cu drujba ca sa taie latii si sa faca si scandurile pentru peretii scolii.
Eu am ramas cu femeile sa curatam la fasole. Cand a fost sotul meu cu elevii, au cules fasolea si au pus-o in saci. Dar nativii au curatat putina si, din cauza ploilor, a mucegait. Cand am vazut le-am zis ca trebuie cat mai repede sa o curatam.
Asa cum v-am zis, femeile sunt foarte relaxate, dar nu au avut incotro. Dupa ce terminam un sac, le lasam putin sa se odihneasca si puneam alt sac sa curatam. Nu le chemam sa ma ajute, ma asezam singura si curatam si cand ma vedeau, veneau si ele. Asa am putut sa facem multa treaba. Cand am plecat, mai aveau doar un sac de facut.
Briana se adapteaza foarte bine in jungla, ii plac foarte mult copiii si se bucura foarte mult cand ii vede si se strang toti in jurul ei.
De data aceasta a facut febra doua nopti si a doua zi pe la pranz, din nou. Eram putin ingrijorata pentru ea, i-am zis lui Raul ca are din nou febra si ca nu stiu ce sa fac. Atunci el a zis sa ne rugam pentru ea. Am luat-o in brate si ne-am rugat pentru ea si am incredintat- o in mana Domnului. Vreau sa va spun ca i-a scazut febra si nu mi-a mai facut deloc febra pana in momentul de fata. A mai afectat-o putin si Ticlio, muntele pe care trebuie sa-l trecem de fiecare data si la dus si la intors.
Am fost cu ea la medic si acum e foarte bine. Dam slava Domnului de felul cum are grija de ea dar si de noi.
La intoarcere, am ajuns cu bine in Piceanaki si am mers in autogara sa cumparam bilete pentru Lima. In autogara am aflat ca drumul a fost blocat doua zile si ca nu se stie daca pleaca vreun autobuz spre Lima. Ne-au zis ca pe la 14:30la 14:30
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja!
WP-Bible plugin o sa ne dea raspuns. Multumim Domnului ca au desfundat drumul si am putut sa calatorim in acea noapte. Am ajuns cu bine in Lima pe la 6:20la 6:20
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja!
WP-Bible plugin dimineata.
Calatoria lui Raul cu elevii adulti in jungla – Pe 21 februarie Raul a plecat cu elevii adulti in jungla pentru practica. Au mers prima data intr-o comunitate care se numeste Ceamiriari. Dupa aceea s-au intors in Aoti si apoi au urcat in Pampa Mercado. In Pampa, printre altele, au ajutat sa se puna tabla pe scoala.
In timp ce eu scriu, ei sunt inca in jungla. Se vor intoarce abia sambata, 7 martie. Ne e tare dor de el! O sa va spunem mai multe detalii cand o sa vina Raul ca sa ne povesteasca ce au facut in tot acest timp. Sa ne rugam ca Domnul sa-i ocroteasca in continuare si sa nu se blocheze drumul ca sa poata sa se intoarca cu bine in Lima.
Multumim din toata inima ca sunteti alaturi de noi, atat financiar cat si in rugaciune. Domnul sa rasplateasca fiecaruia in parte si sa va binecuvanteze cu binecuvantarile Lui ceresti sa nu duceti lipsa de nimic.
Va iubim mult,
Raul, Aura si Briana Tello / auratrascuperu@ yahoo.com
INDIA
TRAIND BIRUINTE SI BINECUVANTARI
Ce climat cream in jur? Dezvoltare versus limitare – Citind unele principii referitoare la a dezvolta lideri in jurul tau, mi-am oprit privirile asupra unor afirmatii care mi-au revenit des in minte. Ce fel de climat exista in jurul meu, sau ca lider, ce fel de climat creez in mediul unde sunt in aceasta pozitie?
In anii in care am ajuns sa fiu intr-o pozitie de conducere, am realizat cat de mult sau chiar, cat de important, este climatul pe care eu ca lider il dezvolt in jurul meu. Uneori avem impresia ca lucrurile pot merge de la sine, ca dezvoltarea este ceva natural si ca ea nu tine de noi. Iar cand lucrurile, dupa o vreme indelungata, continua sa fie nu cele favorabile dezvoltarii, incepem fie sa dam vina unii pe altii, fie sa ne fofilam folosind un adevar intrebuintat necorespunzator: “Domnul este Cel ce dezvolta si schimba.”
Ca misionar, am vazut cat de important este mediul in care ma dezvolt si, de asemenea, cel pe care il creez eu acolo unde sunt lider. Oamenii din jurul meu se pot dezvolta sau pur si simplu pot stagna sau da chiar inapoi in decursul vremii. Este asemenea exemplului rechinului.
“Rechinii se adapteaza mediului lor. Daca prinzi un pui de rechin si il tii in captivitate, marimea sa va ramane proportionala cu acvariul in care traieste. Ajunsi la maturitate, acesti rechini pot atinge o lungime de 15 cm. Dar daca le dai drumul in ocean, ei vor creste pana la marimea lor naturala.” (John Maxwell, “Dezvolta liderii din jurul tau”)
Cand spun asta, ma gandesc ca nu putem sa nu gasim fiecare dintre noi aplicatii in mediile unde suntem.
Intr-o zi, unul dintre cei mai promitatori tineri dintr-o organizatie, a venit la mine. Il cunosteam de ceva vreme si nivelul de inteligenta era mult superior altor tineri de varsta lui. Citeste mult, pune inima in ce face si nu poate sa ramana neobservat. Mai mult decat atat, baza de misiune unde lucreaza este una dintre cele care au avut poate cea mai rapida crestere ca numar din cate cunosc (cel putin in India).
Dar intr-o zi, surprinzator, vine la mine si imi spune ca vrea sa plece din acel mediu. Era una dintre persoanele care aveau tot suportul financiar de care avea nevoie, detinea mai multe functii de conducere, se ocupa de foarte multe lucruri, avea o familie cu doi copii pe care ii iubeste si toate astea, pentru Dumnezeu.
Am ramas blocat si nu puteam sa inteleg care este motivul. In timp ce vorbea insa, lucrurile capatau sens. El nu se putea dezvolta, era intr-un mediu unde liderul lui il limitase la cat a putut el sa inteleaga, nu avea timp sa vorbeasca cu el despre chemarea lui pe termen lung si familia incepuse sa il vada din ce in ce mai rar datorita solicitarilor la care era supus.
Este atat de important, ca lideri sau oameni, sa cream celorlalti un climat in care sa se poata dezvolta. Este atat de trist cand intalnesc potentiali lideri care au ramas peste ani la acelasi nivel. Nu pot vedea mai mult, nu pot aspira la altceva si au ajuns sa fie robi strategiilor si planurilor, in locul viziunii lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, cand intalnesti acei agenti ai schimbarii, oameni care stiu sa te priveasca si asemenea unui sculptor care vede intr-o bucata de piatra ciudata frumusetea a ceea ce se gaseste in ea, si cu diferite instrumente, salveaza parca din inchisoare chipul pe care doar el il putea vedea, zic, cand intalnesti astfel de oameni care vad in tine potentialul si nu doar defectele, tresalta inima in tine si simti ca-ti este greu sa te desparti de ei. Iar cand iti sunt lideri, realizezi ca poti trai cu intensitate tot ceea ce a pus Dumnezeu in tine.
Ce climat oferim ca lideri de biserica sau organizatie celorlalti? Ce climat oferi tu acolo unde esti lider? “Liderii sunt meniti sa-i ajute pe altii sa ajunga oamenii pe care Dumnezeu i-a creat sa fie.” (John Maxwell, “Promisiuni zilnice pentru lideri”)
Despre Irina Lois si Luiza – Asa cum unii deja au aflat, in familia noastra, pe 23 februarie 2009, a sosit si noua membra – Irina. Asa ca Emma are de acum o surioara pe care o iubeste extraordinar de mult si de care are atata grija ca ne uimeste.
Irina s-a nascut la o saptamana dupa data normala si a avut 4,550 kg si 54 de cm lungime. Dupa mai multe consultatii, o echipa de doctori a considerat ca este necesara nasterea prin cezariana. Insa toate, dar absolut toate lucrurile, au lucrat spre bine.
Ca atare, Luiza este in refacere si se simte foarte bine. Multumim mult de tot pentru rugaciuni si pentru binecuvantarile rostite peste si pentru Irina. Dumnezeu sa o poarte mai departe sub ocrotirea Sa si sa binecuvanteze intreaga ei generatie, pentru a fi oameni care vor revolutiona lumea prin Evanghelie!
Lucrarea continua in Bihar – Cu doar cateva minute in urma, am terminat de comunicat cu echipa din Patna. Si, spre bucuria mea, mai toate vestile de acolo erau bune. O parte dintre ele pot fi citite in articolul scris de Paul iar despre altele voi scrie eu in continuare.
Daniel Ranjan se ocupa in mod special perioada aceasta de lucrarea din Paharpur, unde a luat fiinta un grup de casa care este frecventat de un numar de 20-40 de persoane. Mai mult decat atat, localnicii nu au dat importanta agitarii preotului hindus din sat si chiar seful satului are o parte dintre rude care vin la intalniri. Fie ca Dumnezeu sa binecuvanteze aceasta noua biserica, formata in intunericul din Bihar.
De asemenea, in aceasta perioada, in Paharpur si inca intr-un sat, s-a mers cu filmul “Isus” si acesta a avut un impact extraordinar. Imi spunea Daniel ca aproape 200 de oameni au venit in celalalt sat si ca 4 dintre ei au venit si la intalnirile din Paharpur.
Pe de alta parte, Panalal si Habil ajuta duminica la o biserica nou formata in Patna iar in restul timpului sunt implicati in alte activitati.
Shalomi, sotia lui Habil (va reamintesc ca ei sunt din familii de tribali si sunt oameni extrem de simpli) a inceput un curs de calculatoare pentru a invata sa foloseasca emailul si sa poata comunica, poate chiar cu unii dintre dumneavoastra.
Along a avut probleme de sanatate si a fost plecat in statul lui pentru a fi tratat acolo, pentru ca era prea scump in Bihar si, astazi cand scriu, s-a intors inapoi in Bihar.
Am incercat sa redau in cateva cuvinte ultimele vesti din Bihar si despre noi si, bucuria mea este mare ca Dumnezeu ne asculta rugaciunile si este cu noi in ce facem.
Multumim ca multi dintre dumneavoastra investiti in lucruri care nu pot fi mancate de molii si nu le poate distruge rugina. Fie ca implinirile si ceea ce se intampla acolo, sa fie ale noastre, ale tuturor.
Alimentati de dragostea Lui,
Marian, Luiza si Emma / marian_luiza@ yahoo.com
MEXIC
PREDICA EVANGHELIA
Va salutam din nou prin intermediul INFOmisionar, din Mexic. Chiar daca distanta este atat de mare, prin lumea electronica, este aproape incredibil ce poti face astazi. Este uluitor sa poti vorbi cu cei scumpi ai tai din Romania sau Statele Unite prin intermediul programului de internet Skype si sa te si poti vedea unul pe altul! Asa parca dorul se mai duce. Insa uneori simti acea nevoie de a imbratisa persoana respectiva si atunci internetul devine ineficient. Fie ca harul Domnului nostru Isus Cristos sa va binecuvanteze in toate!
Ce sa scriu? Ce sa va impartasesc? Nu vreau sa scriu numai ca sa umplu o pagina. Si nici nu vreau sa umplu o pagina cu lucruri de nimic, numai de dragul de a-mi face datoria de a scrie lunar la INFOmisionar. As vrea sa fie ceva mai mult. As vrea ca, citind aceste randuri, sufletele sa va fie zidite si astfel sa laudati pe Domnul.
Sa ma vait de ceva si de vreo lipsa personala sau ca familie sau ca Biserica? Nicidecum, deoarece suntem binecuvantati atat de mult! Sa te bucuri de unitate in familie, sa vorbesti aceeasi limba cu copiii si sotia (ma refer la buna armonie), consider o mare binecuvantare.
Sa poti lauda pe Domnul cu bucurie pe fata si in inima in ciuda crizei si panicii globale, si asta e o mare binecuvantare! Sa simti prezenta Lui coplesitoare langa tine este un mare har si te face sa umbli pe inaltimi spirituale. Inca imi este greu sa ma exprim. Sufletul mi se bucura de Domnul si eu nu stiu ce sa va scriu.
Ca misionar exista moda de a va impresiona cu poze descriind situatia precara a societatii in care lucrez. As putea sa fac un raport detailat al violentei si al sechestrarilor de persoane care au loc sub ochii nostri. Dar toate astea mi se par asa de ieftine si ca asa putin afecteaza cauza Evangheliei!
Saraci mereu au fost, iar violenta nu este ceva nou. Nu putem face planeta asta batrana un loc mai bun de trait. Locul nostru nu este aici. Cetatenia noastra nu este din lumea aceasta. Suntem de sus si acolo trebuie sa le atintim ochii si altora. Nu poti face o diferenta vesnica prin lucrari caritabile. Una este sa te ocupi de stomacul altora si alta este sa te ocupi de vesnicia lor.
Am avut in ultimul timp ocazia sa meditez si sa vad cum se pierd resurse mari de timp si financiare, pe lucruri care nu ating vesnicia. Eu insumi am invatat pe pielea mea.
In 2001 am construit, printr-o organizatie crestina caritabila, 17 case pentru saraci. Niciunul dintre ei nu urmeaza acum pe Cristos chiar daca “eu am aratat dragostea Lui”.
Am avut timp si sa predic Evanghelia in acelasi an si sa ucenicizez o mana de noi convertiti. In 2002, numai dupa un an de lucrare cu ei, a trebuit sa ne mutam la Rosarito si sa incepem lucrarea de aici. Ma ingrijoram de ce vor face acei noi convertiti. Suntem in 2009 si acel mic grup a continuat sa se adune. S-au inmultit si acum sunt o adunare intreaga. Unii au plecat la munca in Statele Unite. I-am cautat si acolo si i-am gasit predicand Evanghelia si ucenicizand.
Asta ma face sa salt de bucurie. Nimic nu face o diferenta vesnica asa cum o face Evanghelia. Este puterea lui Dumnezeu. Te umple de bucurie si fericire chiar daca mai ai o luna de trait, chiar daca nu ai dinti in gura, chiar daca dormi sub podul unei autostrazi sau ploua prin acoperisul casei. Evanghelia te face sa te uiti la cer si sa iti fie dor de el.
Am vazut crestini fericiti la care daca te uitai cu ochii firesti le plangeai de mila din cauza lipsurilor materiale, iar daca te uitai la ei cu ochii spirituali te umpleai de o invidie legitima, dupa bucuria lor. Si am ales pe ultima. Imparatia Domnului Isus a fost sadita in inimile lor si deja gustau cerul.
Sper ca intelegeti ce vreau sa spun. Nu am nimic impotriva facerii de bine prin lucruri materiale, dar acestea nu pot inlocui Evanghelia. Nimeni si nimic nu poate inlocui pe Cristos si Evanghelia Lui, fara sa fie consecinte vesnice.
Rugati-va cu noi ca Evanghelia sa fie predicata „la timp si ne la timp”. Este nevoia urgenta a societatii de astazi atat in Romania cat si in Mexic. Haideti sa predicam aceasta Evanghelie.
“Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca! Domnul sa faca sa lumineze fata Lui peste tine si sa se indure de tine! Domnul sa-Si inalte fata peste tine si sa-ti dea pacea!” – Numeri 6v24-26
Pentru ca El e viu,
Narcis, Sara, Ruthie, Caleb, Joshua si Nathanael DRAGOMIR / narcisnsara@ yahoo.com
INDIA
ACTIVITATI MULTIPLE
Paharpur – Timp de doua saptamani o echipa din Dehradun a fost impreuna cu noi. Cu exceptia catorva zile, echipa a fost in Paharpur, satul natal al lui Daniel Ranjan, unde a fost implicata in lucrare.
Lucrarea merge mai bine decat ne-am asteptat si, timp de o saptamana si cateva zile, au avut loc intalniri in fiecare zi. Oamenii sunt foarte interesati si continua sa vina in ciuda presiunii din jur. Copii si tineri au venit in numar mare si, de multe ori dupa intalniri, trebuia sa le spunem sa plece pentru a putea pregati cina.
La numai o suta de metri de casa unde se fac intalnirile, se afla templul hindus al satului. In primele zile, preotul hindus, “baba” asa cum este numit in sat, a fost incantat de ceea ce am facut si chiar a participat la una dintre intalniri. Dar in scurt timp, atunci cand a vazut ca multi dintre cei care mergeau la templul hindus sa se inchine nu mai merg acolo, si-a schimbat atitudinea si i-a avertizat pe oameni sa nu mai vina la intalnirile crestine.
Cu toate acestea, oamenii continua sa vina. Sunt cativa care l-au acceptat pe Domnul Isus ca Salvator si in fiecare saptamana, oamenii continua sa se intalneasca.
In acelasi timp am construit o toaleta, ca parte a lucrarii pentru dezvoltarea comunitatii. In locul unde a fost cazata echipa si unde se desfasoara si intalnirile, nu a locuit nimeni de mai mult de 20 de ani si casa a avut nevoie de cateva reparatii pentru a putea fi locuita. In felul acesta, echipa a fost implicata in lucrarea de evanghelizare dar si intr-o lucrare practica.
Esther si Santoshila – Doua dintre studentele care au fost anul trecut la Scoala Internationala de Ucenicie s-au intors in Patna. Esther s-a intors mai repede decat planuise la inceput pentru ca lucrurile pe care le avea de facut s-au rezolvat mai repede decat se astepta.
Dupa cateva zile in Patna, ea a plecat sa ajute la Scoala Internationala de Ucenicie care se desfasoara in statul Orissa. La ultima conferinta regionala, liderul scolii a impartasit despre dorinta de a organiza o Mega Scoala cu studenti veniti din taberele unde multi crestini s-au refugiat dupa persecutia care a avut loc in statul Orissa.
In felul acesta, Esther o sa fie de ajutor celor din Orissa care au mare nevoie, apoi se va intoarce in Patna unde va fi implicata la scoala, care este planificata incepand din septembrie.
Santoshila, o alta studenta de anul trecut, s-a intors de asemenea in Patna de putin timp si este implicata in lucrarea cu copiii. Ea doreste sa lucreze cu copiii sau in proiecte de ajutorare in TPM dar nu stie exact unde este locul in care Dumnezeu vrea ca ea sa slujeasca, asa ca urmatoarele luni va fi in Patna.
Trei saptamani de cursuri in Dehradun – De luna trecuta sunt la cursurile de hindi unde am studiat timp de trei saptamani. Timpul petrecut aici a fost de folos si am facut progrese mai mari decat m-am asteptat, intr-o perioada asa de scurta de timp.
Faptul ca stiam deja sa citesc si sa scriu si nu a trebuit sa incep de la zero, m-a ajutat sa fac cativa pasi inainte. In tot acest timp, am locuit la baza de misiune din Dehradun si am luat parte atat cat mi-a permis cursul de hindi, la activitatile desfasurate aici.
Ultimele luni, pentru mine, au fost destul de grele. Cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu si ajutorul prietenilor care au fost departe si totusi aproape, am reusit sa merg inainte. In mare parte, aceasta perioada mai grea, s-a datorat schimbarilor si stresului acumulat in ultimul timp.
Va multumesc pentru sprijinul si incurajarile primite in tot acest timp. Stiu ca Dumnezeu e credincios in orice vreme si lucreaza in conformitate cu planul Lui.
Intalnirea TPM Bihar – Chiar daca initial planuisem sa petrec cel putin o luna in Dehradun pentru cursurile de hindi, trebuie sa ma intorc in Patna.
Pe data de 10 martie in Patna va avea loc o intalnire cu cele trei echipe TPM din Bihar: Patna, Bodghaya si Gaya. Fratele Silo, care este liderul regiunii noastre, va impartasi viziunea de multiplicare a lucrarii de misiune in Bihar.
La nivel international in TPM se implementeaza aceasta viziune numita 4K care imparte globul in 4323 de zone Omega, in functie de gradul in care s-a ajuns cu Evanghelia la grupurile etnice respective.
In estul Indiei, din care face parte si Biharul, sunt 130 de zone Omega si o populatie de aproximativ 230 milioane. Aceasta viziune are ca scop ca Evanghelia sa fie prezentata oamenilor care nu au auzit-o niciodata si in acest fel, Marea Trimitere sa fie dusa la indeplinire.
Luna urmatoare, cu ajutorul Domnului, voi fi in Romania si dupa cateva luni in tara, planuiesc sa merg la o scoala de studiu biblic (SBS) timp de 9 luni de zile, dupa care sa ma intorc in India.
Motive de rugaciune:
- rugati-va pentru lucrarea din Paharpur ca Dumnezeu sa continue sa lucreze si oamenii sa fie mantuiti;
- rugati-va pentru Esther in timpul in care este in Orissa si pentru Santoshila ca Dumnezeu sa o directioneze in lucrarea potrivita;
- rugati-va ca Dumnezeu sa ma intareasca in continuare si sa ma calauzeasca;
- rugati-va pentru intalnirea din Patna ca sa putem intelege ce vrea Dumnezeu sa ne spuna.
Din India,
Paul / s_paulro@yahoo. com
FILIPINE
DOMNUL ARE CONTROLUL TUTUROR LUCRURILOR
„Numai in Dumnezeu ramane linistit sufletul meu; de la El vine mantuirea mea. Dar tu, suflete al meu, odihneste-te in pace in Dumnezeu, pentru ca de la El vine asteptarea mea. Numai El este stanca mea si mantuirea mea, turnul meu inalt: nu ma voi clatina.” – Psalmul 62v1; 5-6
Aceste versete, precum si altele cu un mesaj asemanator, mi-au fost incurajare si sprijin divin in ultimele doua luni, cand am trecut printr-o perioada mai dificila, o perioada de asteptare. In scrisoarea precedenta mentionam anumite circumstante neprielnice si intreruperi ce au intervenit in planul meu initial de a ma alatura echipei de misionari din tribul Menti inca din luna noiembrie.
Intre timp, Domnul mi-a dat prilejul sa ma implic mai departe la clinicile din Antipolo si sa o ajut in mod special pe tanara Pinky in efortul ei de a capata cat mai multe cunostinte medicale, pentru ca apoi sa mearga inapoi in Palawan pentru a se ingriji de bolnavii din propriul ei trib – Tagbanua.
Aceasta perioada de nesiguranta si confuzie m-a condus mai aproape – la picioarele Domnului, cautand mai intens voia Lui si rugandu-ma ca numai planul Lui pentru viata mea sa se implineasca, si nu ceea ce eu imi doresc.
Tot in aceasta perioada, din comunicarea mea cu echipa de misionari din Menti, am inteles ca si ei faceau acelasi lucru – se rugau ca Domnul sa le arate in mod clar daca este nevoie de inca un membru in echipa lor, care sa se ocupe de partea medicala in mod special. Ginny si George, impreuna cu copiii lor, au fost pentru o perioada de cateva luni singuri in trib, (pentru ca ceilalti 3 membrii ai echipei au fost plecati in concediu). Ei s-au adaptat deja destul de bine noului stil de viata in trib, in ciuda dificultatilor si a incercarilor care le-au testat credinta nu de putine ori.
In aceasta perioada, pe langa studiul limbii locale, Ginny s-a ocupat in mod special de ingrijirea bolnavilor ce veneau la clinica in fiecare zi. Intre timp Julie si David s-au reintors in trib, si Julie si-a reluat si ea implicarea zilnica la clinica.
Dupa aproximativ o luna de timp petrecut in rugaciune, discutii si corespondenta cu intreaga echipa si liderii misiunii noastre, echipa de misionari din Menti a primit incredintarea de la Domnul ca la momentul actual nu mai este nevoie de o alta persoana care sa se ocupe de lucrarea medicala din Menti.
Sunt deja 9 ani de cand eforturile misionare de plantare de biserici in tribul Menti au fost initiate, si Evanghelia inca nu a fost prezentata propriu zis acestor oameni datorita faptului ca misionarii nu au ajuns la nivelul de vorbire a limbii cerut, astfel incat mesajul comunicat sa poata fi inteles intr-un mod clar si fara sa lase loc de erezii.
Tinand cont de acest lucru, echipa doreste in mod special sa accelereze studiul limbii, si se roaga in mod special ca Domnul sa trimita alti misionari pentru a fi de ajutor in proiectele de gospodarire si de dezvoltare comunitara.
Pot spune ca Domnul imi pregatise intr-o oarecare masura inima pentru raspunsul echipei si prin urmare, pentru aceasta usa inchisa. Stiu ca Domnul are un plan mai bun pentru mine si il va descoperi la momentul potrivit. „Inima omului isi propune calea, dar Domnul ii indreapta pasii.” – Prov. 16:9Prov. 16:9
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
9 Inima omului se gânde?te pe ce cale s? mearg?, dar Domnul îi îndreapt? pa?ii. -
WP-Bible plugin
Domnul mi-a aratat ca, de multe ori, nu este nevoie ca eu sa inteleg neaparat tot ceea ce El face, ci sa il urmez prin credinta, bazandu-ma pe caracterul Domnului – un Dumnezeu imprevizibil, insa in acelasi timp un Dumnezeu bun, care merita sa primeasca toata cinstea si onoarea in suveranitatea Sa absoluta!
“Pasii omului sunt de la Domnul; si cum poate un om sa-si inteleaga propria cale?” – Proverbe 20:24e 20:24
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Izbrano poglavje ne obstaja!
WP-Bible plugin
Uitandu-ma in urma, realizez ca Domnul a vrut intr-adevar sa raman in aceasta perioada in Manila, lucrand ca asistenta la clinicile din Antipolo, insa in mod special pentru a-i fi de ajutor lui Pinky. Ea se afla acum aproape de finalul cursului medical, si se pregateste sa se intoarca in tribul Tagbanua unde, cu ajutorul Domnului, va deschide o mica clinica pentru ingrijirea bolnavilor.
Impreuna cu ceilalti 3 colegi din echipa de misiune (toti filipinezi), isi doreste sa il slaveasca pe Domnul printre acesti oameni saraci si departe de civilizatie, implementand diferite proiecte de dezvoltare comunitara, dar in acelasi timp, propovaduind si Evanghelia.
Domnul mi-a pus pe inima sa cumpar anumite materiale si literatura care ii vor fi necesare lui Pinky pentru studiu, mai ales atunci cand se va afla de una singura la clinica, fara vreun doctor in preajma de la care poate cere sfat… In acelasi timp, echipamentul, instrumentele si cateva provizii medicale pe care le pregatisem pentru mutarea mea in trib, vor merge cu Pinky in Palawan, pentru a fi de ajutor la deschiderea clinicii pentru locuitorii Tagbanua. Domnul are un raspuns bun in fiecare circumstanta!
M-am bucurat nespus sa am prilejul de a o cunoaste pe Pinky si pot spune ca, de multe ori, Domnul m-a incurajat prin marturia ei simpla dar plina de putere, despre felul cum Domnul i-a purtat de grija in ciuda dificultatilor si incercarilor vietii…
Ramasa fara tata de la o varsta frageda, Pinky a fost cea care a trebuit sa se ocupe de cresterea fratiorilor ei mai mici (ei sunt 8 frati in total), pentru ca mama ei s-a recasatorit si s-a mutat in alt loc cu noul sot. Irene, sora ei mai mica (in varsta de 20 ani) a inceput sa isi castige singura existenta de la varsta de 10 ani pana in momentul actual, ingrijind de copii pe ici si colo, facand curatenie si gatind, astfel castigand bani pentru a putea merge la scoala…
Dorinta ei cea mai mare este sa poata studia la un colegiu de stat, pentru a putea castiga apoi un venit mai bun si pentru a-i ajuta si pe fratiorii ei mai mici sa primeasca o educatie. Domnul mi-a pus pe inima sa o ajut financiar, acoperind costul necesar studiilor ei la colegiu pentru urmatorii doi ani. Ea este interesata de un curs de informatica si urmeaza sa se ocupe de demersurile necesare pentru inscriere incepand cu luna iunie. Nu-i venea sa creada cand a auzit de la sora ei ca raspunsul la toate rugaciunile lor a venit si ca va reusi sa mearga la colegiu anul acesta!
Domnul sa va binecuvanteze inmiit pentru toata sustinerea financiara pe care o trimiteti lunar, pentru a ajuta in proiecte de genul acesta, astfel aducand bucurie in inima filipinezilor si un zambet pe buzele Domnului!
Alte moduri in care m-am putut implica financiar in lunile precedente au fost cateva donatii la clinici, dar si la orfelinatul la care merg in mod frecvent in zona Cubao, precum si la un program de evanghelizare pentru copii organizat de una dintre bisericile dintr-o zona de suburbie cu care m-am implicat aici in Manila.
Aici se aduna in jur de 400 de copii care aud Cuvantul Domnului si apoi primesc o masa calda in fiecare saptamana. Domnul lucreaza intr-un mod minunat si stiu ca Samanta plantata, va avea bun rod intr-o buna zi!
Domnul, de asemenea, mi-a dat prilejul sa vorbesc la cateva intalniri de tineret din bisericile din suburbie pe care le vizitez din cand in cand aici in Manila. Domnul sa foloseasca invatatura primita pentru a aduce incurajare si motivare pentru acesti tineri, si fie ca ei sa traiasca pentru bucuria Domnului!
As aprecia sprijinul dumneavoastra in rugaciune cu privire la ceea ce Domnul are in plan pentru mine mai departe. Chiar maine dimineata ma voi intalni cu liderii misiunii noastre pentru a discuta si a ne ruga impreuna pentru a vedea care este urmatorul pas pentru mine. Domnul sa imi arate care este lucrarea in care El vrea sa ma implic mai departe aici in Filipine si care sunt colegii de echipa pe care El i-a pregatit pentru mine.
De asemenea, curand voi avea bucuria de a veni pentru o scurta vacanta in tara (posibil chiar de Paste) pentru a fi din nou impreuna cu familia, prietenii, si cu dumneavoastra, scumpi frati si surori in Domnul de acasa. M-as bucura sa ma pot intalni cu cat mai multi dintre dumneavoastra!
Inchei aici, rugandu-ma ca Domnul sa va incurajeze in umblarea dumneavoastra cu El si bucuria prezentei Lui sa va intareasca in orice moment! Multumesc din toata inima pentru implicarea fiecaruia dintre dumneavoastra in lucrarea pe care Domnul o face aici in Filipine! El are o rasplata minunata pentru dumneavoastra, care va asteapta in cer!
Datorita credinciosiei Lui,
Alina Voda / alina7v@yahoo. com
MISIUNE
CINE SUNT EU?
A trecut mult timp de cand v-am scris ultima oara. Mai departe suntem in Canada la pregatirea noastra de a intra in slujirea Domnului. Dupa cum stiti, o sa fim implicati in traducerea Bibliei pentru surzi si in pregatirea lor pentru traducerea Bibliei in limbajul semnelor. Acum perioada de proba s-a terminat si am fost acceptati sa participam la cursul de pregatire.
Semestrul de toamna a fost dificil. Am avut trei cursuri: teoria de a invata o limba si cultura noua, teoria sintaxei si semanticii generale a limbilor si metode de a colecta date.
Aceste cursuri trebuie facute in acelasi semestru si au fost poreclite „pachetul ucigas”. Si asa a si fost. Pe toata perioada semestrului aproape, n-am avut timp unul cu celalalt si nici cu copiii. Cu trei saptamani inainte de terminarea semestrului eram foarte aproape sa renunt la cursuri pentru ca devenise foarte greu pentru mine.
Vrem sa va multumim pe acesta cale ca v-ati rugat pentru noi in acest timp. Stim ca au fost frati care s-au rugat pentru noi pentru ca, fara ajutorul Domnului noi n-am fi terminat niciodata acest semestru.
De multe ori noi scriem despre ce am facut si cum Dumnezeu a lucrat in viata altor oameni sau cum Dumnezeu s-a folosit de noi sa isi atinga scopul. De data asta vreau sa scriu despre mine, ca dumneavoastra sa ma cunoasteti mai bine si, de asemenea, sa vedeti cum Dumnezeu lucreaza in viata mea, sa ma schimbe, sa devin mai mult ca El.
Dupa acest semestru am avut vacanta de iarna. Ne-am petrecut timpul odihnindu-ne, citind si avand cat mai mult timp cu copiii. In aceasta perioada am citit cartea „Copilul din cultura a treia” si am putut sa vad prin ce trec copiii de misionari.
Tot in aceasta carte am putut sa ma vad si pe mine ca o persoana din cultura a treia. Va intrebati de ce fac eu parte din grupul acesta?! Copiii din cultura a treia sunt copiii care provin din familii de emigranti, familii de misionari sau familii din minoritati culturale care traiesc izolati de cultura lor nationala.
Una dintre problemele cu care se confrunta acesti copiii este identitatea lor: „Cine sunt eu?” Imi aduc aminte ca si eu mi-am pus aceasta intrebare. M-am nascut cu ambii parinti surzi, am crescut in cultura surzilor si am adoptat obiceiurile lor. Dar, de fapt nu sunt acceptat de ei ca persoana surda, sunt tratat ca o persoana auzitoare.
Pe de alta parte, nici in lumea auzitorilor nu sunt acceptat, chiar daca sunt auzitor. Comportamentul meu si cultura in care am crescut sunt diferite de comportamentul si cultura unui auzitor “normal”. De multe ori, nimeni n-a stiut ce sa faca cu mine si cel mai des am fost respins si de surzi si de auzitori.
Pentru multi ani am trait in acest conflict. Intrebarea mea era: “Cine sunt eu?” Am trait cu aceasta intrebare la care n-am avut raspuns.
La varsta de 19 ani m-am intalnit cu un misionar care mi-a spus: “Tu esti un CODA!” Ca si dumneavoastra acum, eu am avut intrebarea: “Ce inseamna CODA?”
CODA vine de la o expresie in limba engleza “child of deaf adult” (copilul unui adult surd). Aceasta expresie se refera la copiii care Dumnezeu a ingaduit sa se nasca din parinti surzi. Da, eu sunt un CODA. Cand am gasit acest raspuns, totul a inceput sa se schimbe. Nu ca a devenit mai usor, dar am inceput sa lucrez la mine si sa vad de ce fac anumite lucruri, care sunt diferite de obiceiurile auzitorilor.
De ce in lumea auzitorilor nu ma simt bine, ma retrag, ma izolez uneori? Cand vine o critica din partea cuiva, mai ales daca aceste critici vin din partea persoanelor cu care am o legatura stransa, care este ideea criticii?! Este o critica culturala sau este o critica de caracter? Am gasit ca de multe ori, oamenii ma critica si sunt critici culturale care n-au temei Biblic.
Avand aceste lucruri in minte, citeam cartea amintita mai sus. In capitolul trei citeam urmatoarele:
“Sunt o confuzie culturala. Sunt o persoana unica. Cred acest lucru, deoarece eu pot sa-l inteleg pe cel care este in calatorie si pe cel care ramane, pe strain si pe cel caruia ii este dor de casa. Dar in acelasi timp cred ca acest lucru nu este bine, deoarece eu nu pot fi inteles de o persoana care a crescut intr-o singura cultura. Ei nu cunosc ce inseamna intr-adevar dorul de casa care ma prinde din cand in cand. Cateodata sunt disperat pentru ca vreau sa ii inteleg. Sunt o insula si in aceleasi timp sunt o tara multiculturala. Cine poate sa recunoasca ambele parti in afara de Dumnezeu?” (Pollock si Van Reken, „Third Culture Kids“, pag. 37)
Eu am inceput sa vad ca Dumnezeu m-a pus in aceasta situatie speciala, pentru ca El are un scop special cu viata mea si a noastra. Rugati-va sa nu ne umflam de mandrie ca suntem ceva deosebit, dar se ne bucuram ca Domnul ne-a chemat in lucrarea Lui si ca El vrea sa se foloseasca de istoriile noastre spre slava Lui.
Ma bucur ca de data aceasta am putut sa va scriu mai mult despre cum Dumnezeu lucreaza in mine. El inca n-a terminat. Cand am sosit in Canada, acum un an, am fost in disperare pentru ca era foarte greu pentru mine si m-am rugat. Atunci Domnul mi-a raspuns cu versetul din Filipeni 1:6 “Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare o va ispravi pana in ziua lui Isus Cristos.” Cel care a inceput aceasta lucrare de transformare in mine, tot El va fi acela care o va ispravi ca sa pot sa stau in fata Tatalui fara vina si fara pata. Al Lui sa fie slava in veci vecilor!
La incheierea acestei scrisori vrem sa va multumim pentru credinciosia dumneavoastra in a ne sprijini in rugaciune si financiar. Fara aceasta sederea noastra aici n-ar fi posibila. Vrem sa va multumim ca ati ramas credinciosi chemarii Domnului de a fi parteneri cu noi in raspandirea Evangheliei printre surzi, chiar daca in acest timp eu n-am putut sa va scriu si sa va tin la curent cu ceea ce face Domnul cu noi.
Domnul sa va binecuvanteze si sa va insoteasca in tot ceea ce faceti!
Cu drag,
Marian si Nana, impreuna cu Ema, Miriam, Timna si Ionatan Dumitra / marian.dumitra@ gmx.at
INDIA
PERIOADA DE PRACTICA
Dupa o luna petrecuta in statul Mumbai, Domnul a atins multe suflete prin Evanghelie. Dupa acest timp minunat in care Domnul s-a folosit de noi (echipa de la DTS), ne-am luat ramas bun de la credinciosi si am plecat.
Am luat masina pentru a ne indrepta spre gara, spre urmatoarea destinatie, Jaipur. Dar fiindca celui rau nu-i place cand Imparatia lui Dumnezeu inainteaza, ca sa ne fure bucuria, s-a folosit de sofer si de politie ca sa ne opreasca din drum de doua ori.
Soferul,fiind mana in mana cu politia, a reusit sa ne jefuiasca de ceva bani pentru ca colega mea nu a avut la ea un act de identitate ca sa demonstreze ca este indianca. Asa ca am ajuns la gara cu 15 minute inainte sa plece trenul.
In aceste momente de tensiune, am vazut mana Domnului precum si pacea Sa, ca sa-i pot ierta din toata inima mea. Calatoria cu trenul s-a desfasurat fara probleme si am multumit Domnului ca am ajuns in Jaipur. Va dau pe scurt informatii cu privire la Jaipur care este capitala statului Rajasthan.
Jaipur este capitala statului Rajasthan, stat situat in partea de vest, la intalnirea cu desertul Thar si in apropierea Trecatoarei Khyber, poarta de acces a invadatorilor spre India. Este celebru pentru trecutul plin de glorie al regilor Rajput care se considerau descendenti directi ai castei razboinicilor din Vede (cartile originare ale hinduismului) – Kshatria.
Renumiti pentru virtutile militare cultivate in mod consecvent si pentru glorificarea onoarei ca valoare suprema, Rajputii au intemeiat regate puternice in actualul stat Rajasthan, care au rezistat atat imparatilor moguli cat si stapanitorilor britanici. In timpul guvernarii britanice, aceste regate, datand din perioada medievala, au fost transformate in state princiare cu statut semi-autonom. Englezii au oferit protectie Rajput-ilor in schimbul loialitatii.
Dupa castigarea independentei de catre India (in 1947), aceste state au format actualul Rajasthan, incorporat federatiei indiene, iar fostii regi Rajput – maharajahii – au fost nevoiti sa paraseasca scena politica. In multe orase insa, descendentii acestora se bucura de popularitate, continuand traditia predecesorilor, de protectori si promotori ai artelor.
De asemenea, ei sunt cei care au introdus multe palate, fortarete si temple in circuitele turistice mondiale si care se ocupa si in prezent de conservarea acestor monumente istorice. Un astfel de caz este acela al descendentilor maharajahului de Jaipur.
Jaipurul este recunoscut pentru comertul cu pietre pretioase si semipretioase, podoabele fiind o parte integranta a culturii Rajput. Pietrele sunt lucrate atat in aur cat si in argint. Artizanii bijutieri sunt organizati in corporatii a caror ocupatie specifica dateaza inca din secolul XVI. Slefuirea de smaralde si diamante reprezinta una dintre ocupatiile centrale ale acestor comunitati.
O alta mandrie a orasului este teatrul de papusi, arta dramatica care a cunoscut un declin in secolul trecut si care supravietuieste in prezent in cadrul programelor turistice. Papusarii pun in scena episoade din trecutul glorios al regilor Rajput, fiind acompaniati de un narator si de interpreti la diferite instrumente muzicale. Fabricarea papusilor revine actorilor care mostenesc mestesugul din tata in fiu. Uneori, teatrul de papusi serveste cauze socioeducative.
Dupa ce ne-am odihnit, lidera noastra de echipa ne-a facut o scurta introducere cu privire la cultura, oamenii si locul unde vom sluji Domnului pentru aproape o luna. Lucrarile la care am luat parte au fost: lucrarea cu copiii si plantarea de biserici intr-o zona foarte saraca a orasului sub numele de slam (ghetou), unde se afla grupul etnic Bhatt.
Pe toata perioada sederii noastre, pentru a fi un ajutor in aceste lucrari, am fost impartiti in doua grupe. Un grup a ajutat in lucrarea cu copii, iar celalalt grup a ajutat in lucrarea de plantare de biserici.
Cand am intrat in acea zona unde se afla grupul etnic Bhatt am fost socata sa aud multi copii, dar si oamenii in varsta, salutandu-ne: Domnul sa fie Laudat! Am vizitat multe familii noi in Domnul care ne-au primit cu multa caldura, unde ne-am rugat, cantat si vestit Cuvantul.
Celalalt grup a mers in lucrarea cu copiii unde au fost primiti foarte bine de copii si au ramas socati de cat de multe cantari crestine stiu. Copiii fac parte din familiile care s-au intors la Domnul. Pentru acesti copii a fost deschisa o scoala cu scopul de a-i invata sa citeasca si sa scrie cat si de a planta valorile biblice, pentru ca multi copii incep de mici sa lucreze si se lasa de educatie.
Rugati-va pentru acest grup etnic. In urmatorul numar al revistei INFOmisionar voi da mai multe detalii si de asemenea stiri despre Orissa. Domnul sa va binecuvanteze!
Ii multumesc Domnului pentru ca m-a ajutat sa ma intorc in tara pe data de 11 februarie si ca la aeroport am fost intampinata de familie si prieteni la care nu ma asteptam. Aceasta a inlaturat toata oboseala, dupa 2 zile de calatorie.
Va multumesc mult pentru rugaciunile dumneavoastra si pentru tot suportul financiar acordat.
Cecilia Trusca / cicitrusca@gmail. com <mailto:cicitrusca@ gmail.com>
PERU
S-A SFARSIT VACANTA DE VARA
In Peru, pe 1 martie incepe scoala. De la mic la mare, toata lumea forfoteste pentru cumpararea ultimelor rechizite si inmatricularea elevilor. Altii, mai harnici, au studiat toata vara, ca sa-si ia corijentele. Noi am profitat cat am putut de acest timp la Lima, pentru a ne rezolva cat mai multe dintre lucrurile adunate pe o lista lunga, din timpul anului trecut in jungla.
Desi nu era pe lista, am mancat cata inghetata am putut, caci in jungla asa ceva nu exista, si de mult visam la ea, asa cum visam uneori la cirese si stim ca doar in Romania vom avea parte, daca ajungem cand sunt ele coapte.
Vara la Lima coincide in jungla cu miezul sezonului ploios, mohorat, friguros si noroios, care limiteaza foarte mult miscarea si activitatea. De obicei, noi ne programam ca in aceasta perioada sa fim la Lima pentru a ne ocupa de partea administrativa a lucrarii. Cum anul acesta suntem prinsi ca profesori la CEBA din martie pana in decembrie, trebuia sa profitam de vacanta mare (decembrie – februarie) pentru a avea timp liber.
Din fericire, drumul la Lima nu a fost atat de greu cum ar fi putut fi. Cu masina ne-am impotmolit de doua ori si am asteptat sa mai apara alta sa ne tragem unii pe altii cu cablul. Dar, odata ajunsi in Pucallpa, la oras, am putut sa respiram mai usurati. Am dormit la prieteni credinciosi si ne-am bucurat de un drum rapid la Lima, cu avionul.
Putem spune ca in ianuarie si februarie a fost un timp binecuvantat in care am putut sa ne intalnim cu diferiti credinciosi, din Peru sau de peste hotare, cu care ne-am indemnat la cunoasterea Scripturilor, la a cauta sfintirea si apropierea de Domnul, ca nu cumva slujirea sau activismul sa ne usuce pe plan spiritual, neglijand timpul petrecut cu Dumnezeu sau calauzirea Lui in planificarile noastre. Avem nevoie de asemenea momente de incarcare a bateriilor spirituale. Ne-a facut bine in special sa putem ajunge la adunare si sa ne intalnim cu fratii.
Am vizitat diferite biserici care se roaga pentru noi, ca sa le impartasim despre cum inainteaza lucrarea. Am dat interviuri la un post de radio crestin pentru a-i indemna pe crestini la slujire si implicare in misiune. Am tinut studii biblice cu prietenii nostri care sunt frati noi in credinta. De asemenea, am putut sa ne procuram si sa citim carti crestine care ne sunt de mare folos in lucrarea in care suntem implicati.
Toate acestea au fost ca o briza de aer proaspat pentru noi, pentru ca am mai iesit din rutina junglei si din ambientul sarac spiritual in care ne miscam in marea parte a timpului. In jungla vedem atat de mult viciu si asa putina marturie crestina ca, de multe ori, ne apuca deznadejdea. E bine pentru noi sa ne mai intalnim cu frati care sa ne aminteasca despre puterea lui Dumnezeu manifestata in atatea vieti schimbate in fiecare zi.
Prin generozitatea unor frati din Romania, am putut sa o ducem pe Rosalia la un control la medicul care a operat-o acum un an de tumoarea canceroasa la tiroida. In urma analizelor, s-a vazut ca trebuia sa i se schimbe suplimentul hormonal, pe care trebuie sa il ia zilnic toata viata. In general, Rosalia se simte bine si s-a recuperat satisfacator in urma unei boli atat de agresive. Medicul s-a aratat foarte multumit de starea ei, dar ne-a recomandat sa continuam trimestrial cu analize de sange pentru a supraveghea orice dezechilibru hormonal.
Multumim tuturor acelora care isi amintesc de ea in rugaciuni si care continua sa doneze pentru cumpararea medicamentelor ei sau pentru controalele medicale. Rosalia stie ca sunt frati in Romania care se gandesc la ea, si cand ii spunem ca a mai fost ajutata pentru cele necesare ne surprinde exclamand: „Gracias a Dios!“. Ce bine ca stie ca toate se fac datorita lui Dumnezeu!
Cat a fost la Lima, Rosalia a ajuns sa il viziteze si pe Rafael, tanarul asheninka bolnav de TBC, pe care Segadores continua sa il ingrijeasca. Rafael este internat intr-o clinica particulara unde beneficiaza de tratament gratuit. S-a vindecat de TBC, dar a ramas paralizat de la mijloc in jos, putin surd si cu probleme de vedere.
Toate acestea sunt sechele lasate de boala inaintata sau de medicamentele puternice care i s-au administrat. El doreste mult sa se intoarca la San Fausto intre ai lui, dar exista ingrijorarea ca nu il vor ingriji fiindca nu sunt obisnuiti sa aiba invalizi intre ei. Nativii spun ca, decat sa traiasca, invalizii mai bine sa se sinucida.
Rugati-va pentru noi ca echipa in Segadores, pentru a lua decizii inspirate cand Rafael va fi externat si cand ne vom confrunta cu nevoia de a-l duce inapoi la San Fausto.
Suntem recunoscatori Domnului ca ne-a ajutat sa ne rezolvam cu bine si intr-un timp relativ scurt, demersurile anuale cu viza de rezidenta. In perioada aceasta a anului, e destul de aglomerat la Biroul de Imigrari si, in mod normal, ne-ar fi chemat abia in martie pentru vizarea documetului Adinei. Dar Dumnezeu a permis sa gasim intelegere din partea autoritatilor fata de situatia noastra si ne-au programat pentru sfarsitul lui februarie cand am si reusit sa terminam cu demersurile necesare.
La jumatatea lui februarie ne-am bucurat de revenirea cu bine in Peru a lui Liviu si a Amaliei Acatrinei, dupa vacanta in Romania. Multumim lui Dumnezeu pentru ei, pentru dorinta lor de a sluji Domnului. Ne-au povestit atatea si ne-au adus aminte de acasa, inclusiv prin cadouri si bunatati de mancare romaneasca.
Cel mai bine ne-a parut ca au putut vizita atatia frati si atatea adunari, unde au fost bine primiti. Ce lucru mare e sa stim ca exista oameni care se roaga pentru echipa noastra, ca ii intereseaza de lucrare, ca dau din putinul lor pentru ca noi aici sa mergem inainte!
Folosim aceasta ocazie pentru a multumi credinciosilor din Romania pentru sprijinul financiar substantial pe care ni l-au trimis prin INFOmisionar in ultimele 3 luni. In felul acesta am putut sa cumparam pana acum o parte importanta din materialele pentru constructia localului CEBA in comunitatea San Fausto.
Toate cumparaturile le trimitem cu camionul, iar noi mergem cu camioneta pe ruta obisnuita. Rugati-va pentru protectia noastra si a lucrurilor, caci drumurile sunt afectate de ploi, alunecari de teren, si ca de obicei, sub amenintarea talharilor. In mod special, transportul cu barca este anevoios pentru ca e nevoie de multe drumuri la Bermudez, iar materialele de constructie sunt grele.
Incheiem scrisoarea amintindu-va care sunt prioritatile noastre in rugaciune, si pentru care puteti mijloci impreuna cu noi:
- inceperea noului an scolar, in care asteptam mai multi elevi. Dorim sa aduca Domnul la scoala pe cine stie El ca trebuie;
- constructia salilor de clasa pana in mai;
- relatiile noastre cu autoritatile locale si vecinii nostri sa fie una de incredere si prietenie reciproca;
- familia Puniro si grupul de studiu biblic din casa lor, cu care vom incepe o noua etapa: intarirea sigurantei mantuirii, in doctrina evangheliei, in practica crestina. Sunt de abia la primii pasi pe drumul credintei. Au nevoie de toate rugaciunile posibile;
- traducerea textelor biblice si a lectiilor cronologice impreuna cu Rosalia. In privinta aceasta, nici o rugaciune cat de mica nu va fi de prisos, caci este o treaba care uneori pare prea mare pentru noi;
- nu uitam nici de nevoia de a fi sanatosi, ca sa putem umbla, cara, munci, gandi. Domnul sa ne ocroteasca de accidente si de pericolele junglei.
Va salutam cu drag in Isus Cristos, Stapanul care vine curand, cu dorinta sa ne gaseasca pe toti veghetori, ascultatori si lucratori in via Sa. Luptati zilnic lupta cea buna, ca sa nu vina peste voi criza… cea mare.
Marcus si Adina Dumitru / marcusdumitru@ yahoo.com
Last modified on 2008-05-07 01:50:49 GMT. 0 comments. Top.
Dragii nostri frati, Multumim Domnului inca odata. Va multumim in mod special dumneavoastra, Bisericii Baptiste din Hickory . Dumnezeu sa va rasplateasca. Va salutam cu Evrei 6 :10. Pastor Florin Boruga Last modified on 2008-04-28 04:41:01 GMT. 2 comments. Top.
April 2008 Dear Friends of the Nehemiah Mission: Greetings in the name of Our Lord and Savior Jesus Christ! First and foremost we thank the Lord Jesus Christ for each of you and the commitment you have made and kept throughout the years to support the activities of the Nehemiah Mission in the Ukraine. I visited the Ukraine in mid-April and I am happy to convey to you impressions, news, progress, challenges, and needs. Ruthenia/Transcarpathia This year I visited the extreme western part of the Ukraine, known historically as Ruthenia, and currently as Transcarpathia (Zakarpatska in Ukrainian). It stretches between Romania, Hungary, Slovakia, and Poland, and it covers roughly the north-western arch of the Carpathian Mountains. It is the Ukraine’s only mountainous region, with peaks frequently exceeding 6,000g 6,000 I first visited Ruthenia in April 2006. By that time the Nehemiah Mission had already planted a Baptist church in one of the Romanian villages, in Dibrovo (known as Apsha de Jos before 1940) in November 2004. Previously there was no evangelical believer in that village. Currently, the village’s Baptist church has 5 members and it plans to baptize 4 persons in 2008. In 2006 the Nehemiah Mission also purchased land to plant another church in the nearby village of Biserica Alba (White Church). At that time there was only one Baptist family in that village. In 2006 when I first visited it I and one of our missionaries preached the Gospel to a group of villagers and 2 of them accepted the Lord. Construction work began on the sanctuary in 2007 and the church is scheduled to be inaugurated on June 8, 2008ne 8, 2008 this wonderful achievement. While visiting this village this year I became acquainted with many families who expressed their joy that an evangelical church will be opened in their village so that they and their children can attend. We pray for an abundant harvest. As of now, there are 3 Romanian Baptist churches in the whole of Ruthenia. In 2006 while in Ruthenia I heard rumors that close to Slovakia there are other Romanian villages. So, this year I and three other brethren went on a journey to find them and determine whether we can open another front for the Gospel there. To our pleasant surprise we found 7 Ukrainian villages with a sizable Romanian minority: Dolha (500 Romanians), Visnitsa (300 Romanians), Simeria (50 Romanians), Poroscovo (1,460 Romanians), Kamenetz (Piatra, 50 Romanians), Obava (400 Romanians), and Remeti (50 Romanians). None of these villages had any evangelical churches or believers. The Romanians who live in these villages are segregated from the Ukrainians. Everywhere there seemed to be severe antagonism between them and they seem to despise one another. The Ukrainians refer to the Romanians pejoratively as “Volohi,” not Romanians. Voloh was the name by which Romanians were known in the Middle Ages, meaning a person of Latin origin. By far, the poorest of all Romanians are those who live in Poroskovo. They live on the outskirts of the village, totally separated and isolated from the Ukrainians. We met with the Ukrainian mayor of the village and requested permission to built a church inside the village. He flat out denied our request stating that he would not allow a Romanian church inside the village. After much negotiating he agreed to donate, free of charge, to the Nehemiah Mission a hectare (2 and ½ acres) of raw land on the outskirts of the village to build a Christian Center for the Volohi. Upon hearing this we rejoiced greatly seeing God’s hand at work and how He turned the mayor’s agenda into His agenda… The Romanians of Poroskovo are very backward, lack education, hygiene, most of them cannot read or write, their vocabulary is very limited and rudimentary. They live off the land, or make a living hauling timber in their wagons. Their homes are very small and their families extremely large. Each household I visited had at least 4 children, and the largest household had 13 children. I am not aware of any other Romanian settlement anywhere in the world with such an extremely high birth rate. In 10 years the Romanians of Poroskovo will double in size. They all live in one-room log cabins and have no brick homes. They live in abject poverty. There is no running water. They are constantly hungry. About 750 of the 1,460he 1,460 simply walking around the muddy roads bare footed. A Ukrainian woman on the village council took us to the property which the mayor promised to give us to build a Christian center. There we prayed and interceded for Poroskovo and its people. From Poroskovo we drove on to Obava. Here, too, the Romanians live on the outskirts of the village. This being a mountainous region, the village stretches along a valley. The Ukrainians inhabit the valley and the Romanians live up the mountain slopes, all in the same neighborhood. When we revealed out Romanian identity they all cheered and huge crowds of people surrounded us. They blocked the road so that no traffic could proceed in either direction. The Romanians of Obava are also poor. There is no church in their village. Rather, in the center of their part of town they erected a cross where they were burning candles and laying fresh flowers. We were told the village has no evangelicals. However, God opened a door for us and we found a house for sale right across the street from the improvised cross. We made an agreement with the owner to buy it for $6,000.00. We hope to finalize the transaction by the end of May and start Bible study meetings by the summer. In addition, we hope to post a permanent missionary in this village that will also teach children to read and write Romanian, the Bible and the story of salvation. Odessa I also spent a lot of time with the Nehemiah Board reviewing the progress made in 2007, and setting goals for the near future. In January 2008 the Mission planted a new church in Hlyboka, in the Odessa region of the Ukraine. Until then there was no evangelical church in that village. The church was started with one person and now there are 8 adults in attendance each Sunday. One person has committed to follow Christ in baptism in the summer. It will be the first baptism in the history of this village. Praise God for this accomplishment as well. We have one missionary working in this village. The sanctuary is not yet complete, but we hope to have it finished by the end of May. We still need about $7,300.00 to complete the sanctuary. The villagers have also asked us to spread gravel on the stretch of the road which connects the main road to the church to facilitate their walk to the church. Apparently the road is bad. They are also eager for us to complete the church so that they could bring their children to church. We hope to complete the children’s classroom soon. Overall we are beginning to see real and tangible progress in all congregations which the Nehemiah Mission has planted or in which it is involved. I was informed that the number of Baptists among the Romanians of the Ukraine is growing steadily from year to year, at a pace higher than the rate among the other ethnic groups. Good organization on our part, perseverance, and the Lord’s blessings are responsible for this success. For this we give Him the Glory and also thank you for having faithfully helped us along the way. Missionary School One of the most immediate needs of the Nehemiah Mission is trained missionaries. We are experiencing difficulties finding and retaining missionaries for different reasons. Therefore, the Nehemiah Board has decided to run a Missionary School in Czernowitz from September 2008 to June 2009. We anticipate the school will have 10 students and will cost about $15,000.00. At the end of the school year we intend to send the missionaries to the congregations we have planted thus far. Difficulties As you can see, we are very busy. However, we encounter obstacles, too, some of which are temporary and some more durable. The number of projects in which we seek to become involved increases by the month, as the Lord opens up new opportunities to impart the Gospel. At the same time, however, the available personnel remains limited. Prices for the items we need to promote the projects of the Mission have increased significantly in the last two (2) years and continue to increase, such as construction materials, price of labor, gasoline, paper for our publications, utility bills, permits of various sorts, Bibles, hymnals, tuition for the poor students we sponsor to attend college, the food items we purchase for the poor families, etc. Coupled with higher prices, the dollar has decreased in value significantly in the last 12 months, by nearly 10%. Occasionally, we also face opposition from civil authorities. In one village the authorities continue to deny the Mission the permit to build a church, even though the application has been pending for over two (2) years. This will make the construction project much more expensive once the permit is issued. Opportunities True is the Lord’s word that those who are faithful in small things will be given charge over greater things. Almost on a monthly basis a new opportunity to promote the Gospel emerges. Some of our missionaries are invited to speak in Orthodox churches and monasteries, some Jehovah’s Witnesses’ congregations are becoming open to our message and are inviting our missionaries to speak, we have initiated children’s ministries where children of the unchurched are taught the Bible, shown Christian CDs, are taught Christian songs, attend Christian sports events, and then bring their parents to church. In one village a family came to the Lord through their children in this fashion. In certain parts of the Ukraine nonbelievers invite our Mission to plant churches in their villages. We are grateful to God for all these opportunities. We are pleased to report that all churches in which the Nehemiah Mission is involved or which the Mission has planted have had regular baptisms at least annually or even more frequently. Objectives and Needs In keeping with new opportunities our needs have also multiplied. Here are some of them. living in the Ukraine and the declining dollar. In 2008 we have 2 sponsors less for the missionaries’ salaries than in 2007. As of right now the missionaries’ salaries are in the red by $2,600.00. We have been able to pay their salaries through August 2008 and trust the Lord for the rest. * Each missionary is allocated $50.00/month for gasoline. This, too, has become a challenge lately, given the increase in the price of gasoline. In one year the price of gasoline has increased by 25% and continues to climb. Annually, the Mission allocates $7,200.00 for gasoline. For lack of funds we have not been able to allocate any funds for gasoline in 2008. * The property we intend to purchase in Obava to plant a church will cost $6,000, plus closing costs. * Finishing the church building in Hlyboka (Odessa) will cost an additional $7,300.00. * The scholarships and books for the four students the Mission is putting through college cost $5,000.00/year. * The Mission needs a minivan. We have estimated $15,000.00 for this purpose. * The Messenger is the Mission’s publication. It enjoys a high demand and it is printed in 1,000 copies. In recent years we have imposed a symbolic fee for each copy but the Mission still expends about $750.00/issue. * We have tentatively decided to ship a container of clothes and food for the Romanians of Ruthenia from Houston to the Ukraine. We likely will write to you again about this matter once we obtain the necessary contacts and information, hoping that you will be able to donate clothes, hygiene products, and nonperishable food items. Integrity This year, as in all previous years, I have thoroughly reviewed the finances of the Mission. We compile financial reports every three months, and by the end of January of each year we compile an annual report. Financial scrutiny and accountability are essential. All funds received are used exclusively for the purposes for which they are donated. I never detected any financial impropriety within the Mission and I can certify, based on personal knowledge and my own integrity, that all funds are being used responsibly. 100% of all funds received reach the Ukraine and 99% of them are actually used for the Mission’s projects. Ukrainian banks retain a transfer fee of 1%. Our missionaries work hard. Each month they write reports about their activities and answer specific, standard questions which we ask. Every 3 months the reports are sent to me in the United States. I read them closely. Also, once a month we hold a meeting with all of our missionaries. The meetings are designed to encourage, motivate and reinvigorate the missionaries spiritually, and to determine their needs and challenges. Greetings We continue to stand in the gap for those to whom the Lord sent us. We hope and pray for your continued support and involvement. I personally feel humbled as I write these lines. I feel overwhelmed by the support and confidence you have given and shown us in the past and express my deep gratitude for everything you have done for us thus far. I pray for the Lord to continue to bless all of you and your families and to enable you to continue to invest in promoting His Kingdom. We greet all of you with 2 Corinthians 13:142 Corinthians 13:14 In Christ’s love Peter Costea Last modified on 2008-02-17 21:26:34 GMT. 0 comments. Top.
Corespondent: Cristi Tripon Dr. Fred B. Craddock , un vestit profesor de Homiletica , a povestit experienta pe care a trait-o într-o biserica pe care a pastorit-o în anii studentiei. Aceasta era o bisericuta mica, dar care avea o cladire cocheta, aranjata ca în fotografie. Membrii ei traiau ca o adevarata familie.
Am fost flamand si mi-ati dat sa mananc…
Cu o deosebita bucurie va aducem la cunostinta, ca am reusit sa cumparam alimente pentru 80 de persoane. Asa dupa cum observati in poze, am fost de am cumparat impreuna cu fratii misionari. Am dorit foarte mult sa ii vedeti, pentru ca ei, impreuna cu mine, lucreaza in echipa. Acesti frati misionari fac misiune in mod voluntar, nefiind platiti de nimeni, si sunt de cel putin 3 ori pe saptamana in locul de misiune, facand vizite pastorale si ocupandu-se de lucrarea Domnului. Alimentele au fost o mare binecuvantare pentru toti credinciosii din toate bisericile, chiard aca am avut mari surprize atunci cand am vrut sa facem poze avind probleme cu paratul de fotografiat, In doua sate, fratii au facut poze, dar nu s-au putut developa. Filmul care era in aparat nu a fost unul bun.
La fiecare biserica unde s-au dat alimentele am avut un timp de partasie – rugaciune si cantare – intainte de a primi binecuvantarile de la El. Vreau sa remarc una dintre rugaciunile fierbinti facute de credinciosi. O femeie cu 5 copii, neavand nimic acasa sa dea de mancare la copii, s-a rugat asa : « Doamne, TU pe toate le stii, si ai cunoscut si nevoia mea. Tu mi-ai raspuns intr-un mod asa de minunat ! »
News from Nehemiah Mission
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
Štetje svetopisemskih vrstic se za?ne z 1! Vrstica 0 ne obstaja!
WP-Bible plugin feet. To this day Ruthenia has remained largely rural and extremely picturesque. In the Middle Ages Ruthenia periodically changed hands between Poland, Hungary, and the Principality of Transylvania. From 1918 to 1940 it belonged to Czechoslovakia, from 1940 to 1990 to the Soviet Union, and to the Ukraine ever since. In the Middle Ages it was largely populated by Romanian shepherds and farmers and by Hungarian peasants. Over 100 Romanian villages were listed in the ancient chronicles as having existed in Ruthenia. To this day much of the Ruthenian toponimy has maintained its Romanian origins, but the number of Romanians living in Ruthenia has dwindled to around 40,000. Today there is a sizeable Romanian minority in about 17 to 20 villages only.
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
WP-Bible plugin. We are grateful to God for
Page 2
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
WP-Bible plugin Romanians of Poroskovo are children. Just about every other adult woman looked pregnant. Children hardly have anything to eat. I asked them if they had eaten anything that day and they all said no. Their dwellings are so crowded, that, for safety reasons, the newly born are kept in improvised hammocks hanging from the ceiling. Most dwellings have no tables, plates, or silverware. Stoves are primitive and consist of baked bricks covered by a burner. My heart was moved and we were all on the verge of tears. Never had I seen more poverty among Romanians anywhere in the world. We gave away Romanian Bibles written in the Russian script, went from house to house and prayed with people and over the sick. In several homes we found people on their death bed, or children just a few days old… Their clothes were old, raggedy, and smelly. Many children had no shoes and were
Page 3
Page 4
* Currently the Mission has 11 missionaries. Each missionary is paid a salary of $200.00/month. We need to increase the salary to $300.00/month to keep up with the cost of
Page 5
* The Missionary Bible School will cost $15,000.00.
Page 6
Romanian: Biblia Cornilescu (1921; 2002) - RCB
14 Harul Domnului Isus Hristos, ?i dragostea lui Dumnezeu, ?i împ?rt??irea Sfântului Duh, s? fie cu voi cu to?i! Amin.
WP-Bible plugin. As before, contributions to the Nehemiah Mission may be made by check payable to “Romanian Baptist Church”, noting in the memo section “Nehemiah Mission.” The checks should be sent to me at the address in the letterhead.
Importanta Evanghelizarii
Cînd Fred, si-a început slujirea în aceasta biserica, a observat ca niciunul dintre noii veniti în localitate nu participa la întîlnirile bisericii. Foarte aproape de acel orasel se
construia un pod important peste un rîu si venisera foarte multi muncitori si personal administrativ care locuiau în baraci. Acestia formau o adevarata comunitate , dar niciunul dintre ei nu venea la biserica.
Vazînd aceasta situatie, tînarul predicator a chemat comitetul bisericii si le-a prezentat viziunea lui pentru acei oameni. „Trebuie sa-i cîstigam pentru Hristos ; le-a spus Fred. Dumnezeu i-asezat atît de aproape de noi si avem datoria sa le vestim Evanghelia. Ei trebuie sa devina cîmpul nostru de misiune” ! Dupa ce toti l-au ascutat cu atentie, prezbiterul bisericii i-a raspuns: „ Nu stim daca putem fi deacord cu viziunea ta . Muncitorii acestia nu se potrivesc cu noi si nu credem ca s-ar integra în biserica noastra „!
„Dar si ei au nevoie de Evanghelie , a raspuns Fred ! „Daca au nevoie de biserica sa-si faca una a raspuns comitetul ! Spre surprinderea pastorului, în duminica urmatoare cînd a fost supusa la votul bisericii propunerea pentru evanghelizarea acelei comunitati, membrii bisericii au hotarît ca la serviciile bisericii sa participe numai bastinasii ce au proprietate în acea localitate, fara venetici !
Dupa multi ani dr. Fred, a trecut prin aceiasi orasel si a dorit sa viziteze si acea biserica. A ajuns în fata cladirii, care arata la fel de îngrijit ca în anii trecuti. A ramas însa foarte surprins cînd a observat pe frontispiciul cladirii o pancarta pe care era scris : „Fast Food” ! Biserica murise; iar în locul ei acum functiona un restaurant. În locul în care altadata erau bancile acum erau mese la care se serveau gratare si cartofi prajiti !
Cladirea era plina de oamenii din acea comunitate care lucrase la constructia podului, dar care venise nu la închinare ci ca sa serveasca masa !
O biserica care îsi închide usile pentru necunoscuti si nu este antrenata în evanghelizare, mai devreme sau mai tîrziu va muri !
De ce sa facem MISIUNE?
Mai intai de toate pentru ca aceasta a fost porunca Mantuitorului:”Duceti-va si Faceti Ucenici,din toate neamurile,botezindu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh.Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit.Si iata ca eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfirsitul
veacului” Matei:28:19-20
Intelegem ca o mare raspundere sta pe umerii credinciosilor odata cu intrarea in familia Domnului si nu putem trai la voia intamplarii netinand cont de dorinta Mintuitorului pentru ca suntem agentii purtatori de Dumnezeu printre semenii nostri si deci trebuie sa ii ajutam prin viata ce o traim si prin adevarul care il cunoastem sa devina si ei inchinatori adevarati.
A face ucenici inseamna sa te multiplici din punct de vedere spiritual.Si aceasta e datoria fiecarui om nascut din nou.
In al doilea rand pentru ca Dumnezeu a creat oamenii pentru cer si El vrea ca nici unul sa nu piara.Trebuie ca aceasta veste buna sa ajunga la cat mai multi semeni de ai nostri.
Dar cum ?
Modalitatile prin care se poate vesti Evanghelia in zilele noastre sunt multiple mai multe ca niciodata: TV,radio,literatura crestina,cruciade de evanghelizare,difuzarea de filme cu caracter crestin ,prin relatia de la om la om…
Biserica Crestina Baptista Romana din Hickory intelege aceasta mare nevoie de raspandire a Cuvantului datator de Viata si de cativa ani buni sustine misionari si pastori in special in Romania dar si in Moldova,India si Africa de Sud.
In viitor dorim sa va tinem la current cu bucuriile si greutatile din slujirea lor,asa ca impreuna sa cerem putere ,Har si protectie pentru ei si pocainta pentru cei cu care ei vin in contact.
Sa ne rugam impreuna pentru :misionari,evanghelisti,pastori,cei care impart literatura crestina(ghedeonii),lucratorii in penitenciare,cei care fac educatie in scoli,realizatorii de programe crestine,lucratorii sociali si asistentii maternali (MAMI)
Mission Coordinator,
Traian Vasiu
Popularity: 7% [?]
