Sunați și trimiteți SMS la Barnevernet în sprijinul familiei Bodnariu!

  • Pe langa semnarea petitiei lansate pe Facebook la pagina www.ipetitions.com, petitie care a depasit cifra de 44 000 de semnatari, va sugeram sa trimiteti mesaje SMS catre numarul de telefon 00 47 41 71 61 11, numar la care se preiau toate sesizarile prin SMS, sau sa sunati la numarul de Alarma al Barnevernet din Norvegia 00 47 95 41 17 55!
  • Aceste numere sunt puse la dispozitie special pentru sesizari in cazuri de urgenta si nu se percep taxe pentru apel sau SMS!
  • Trimiteti SMS-uri din Romania sau din oricare alt stat al lumii pana cand toti din aceasta institutie vor fi alarmati / exasperati de multimea mesajelor primite din partea sustinatorilor si vor lua o decizie in acest sens!
  • In sms ar trebui specificata localitatea in care s-a facut abuzul (Naustdal, localitatea in care locuieste familia Bodnariu).
  • Un mesaj tip ar putea fi “We are very concerned about the 5 Bodnariu children, who were abusively confiscated by barnevernet Naustdal on november 16, 2015. Can you please investigate?”
  • Ii rugam pe toti cei care telefoneaza sa fie respectuosi cu Barnevernet, sa le comunice ca noi ii iubim si ne rugam pentru ei, ca ii intelegem si nu dorim decat sa reanalizeze decizia lor!

Sursa: http://newsnetcrestin.blogspot.com/

Advertisements

DRAMA COPIILOR ROMANI DIN NORVEGIA

bodnariuAutoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie va propune autorităţilor din Norvegia să permită plasarea copiilor familiei Bodnariu la unchiul patern din România, a anunțat, sâmbătă, Alessandra Stoicescu la Q&A.

Copiii au şi cetăţenie română, dar România nu poate cere repatrierea lor, pentru că nu sunt neînsoţiţi, ei trăind în Norvegia alături de părinţii lor și s-ar putea cere încredințarea lor unchiului patern, Daniel Bodnariu.

Cazul este monitorizat atent și de Ministerul Afacerilor Externe.

”Singurul lucru pe care ne bazăm este că aici le este mai bine cu o rudă, decât cu familii străine, unde sunt separați. Nu ne-am mai întâlnit cu un asemenea caz până acum” a spus Gabriela Coman, președintele ANPCDA.

”Sunt în Bergen, la 3 – 4 ore de mers cu mașina. Frații nu s-au mai văzut între ei. Copiii și-au arătat dorința de a fi împreună, li s-a refuzat acest lucru. Doamna directoare de la școala unde merg fetele mari a sunat la Protecța Copilului și și-a exprimat îngrijorarea că sunt disciplinate acasă. Chiar ea a spus că nu crede că sunt abuzate fizic” a explicat Daniel Bodnariu, unchiul copiilor.

Copiii soţilor Bodnariu – românul Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţia sa norvegiancă Ruth, asistentă medicală -, dintre care cel mai mic are doar câteva luni, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi.

Sâmbătă, în fața Ambasadei Norvegiei la București a avut loc un protest în semn de solidaritate cu familia Bodnariu, la care au participat câteva sute de persoane.

Sursa: http://www.antena3.ro/externe/diaspora/q-a-copii-norvegia-familia-bodnariu-330735.html

Si intr-o zi calatorind mereu ne vom trezi in cer cu Dumnezeu

Aurel Popescu,

A trecut la Domnul, “cel mai iubit dintre vorbitori”. Nu stiu de ce nu putem vorbi despre trecut fara sa dorim sa ne intoarcem. Amintirile raman un loc cu iarba cea mai verde, cu apele cele mai limpezi, cu bucuriile cele mai adevarate, chiar daca ni s-a spus ca aici “orice soapta s-a depozitat ca si strigat” nu mi se pare nimic mai real decat amintirea.

In vremile ferbinti ale miscarii din ’77, la Arad Bujac intr-o predica , Iosif Ton a aratat spre locul inde erau, Aurel Popescu si Paul Niculescu spunand, “tot ce am facut am facut datorita lor, ei mi-au dat curaj ei nu se tem”. In vremurile in care fr Ton era cel mai vizibil a fost un gest laudabil de a arata spre ei, pentruca multi dintre noi simteam prezenta lor foarte vie.

Spiritul ascutit, vorba din regat cu un umor irezistibil, vorbirea din Cuvant bine articulata, smerenia si neinfricarea lui Aurel Popescu m-au cucerit. Mi se parea mereu ca este in dialog cu un personaj anonim care in imaginatia mea era lumea comunismului ateu: “Domnilor, daca Isus Hristos este o poveste, trebuie sa recunoaste-ti ca este o poveste frumoasa, si daca este o poveste, de ce nu o puneti domnilor in cartile de scoala, ca sa o citeasca copii?… Dar voi stiti ca nu este o poveste, voi stiti ca aceasta istorie pune mana pe tine si cand te prinde nu te mai lasa pana nu te transforma” (la Sega)

Ianinte ca sa vorbeasca ne-a invatat o cantare a carei cuvinte le-am memorat cu cea mai mare viteza in viata mea, canta cu atata verva si convingere cantarea, ca ma simteam undeva pe baricada cantand un imn de biruinta: Nu, nu suntem un vis o intamplare/ un lut de sine insusi framantat./ Ci ne-a zidit o minte creatoare/ O-ntelepciune fara de hotare/ Exista Dumnaezeu ce minunat / Niciodata nu pot canta cantarea fara sa vad in minte, bucuresteanul cu verva de adolescent cu privire vioaie mereu bine dispus, asa cum continua sa fie in amintirea mea.

Era in 1978 undeva la inceputul lui Noiembrie, am aflat ca sub presiunea regimului, fr Aurel Popescu a fost dat afara din cult. Pe 11 noiembrie trebuia sa fie nunta mea cu Liana, nu stiam cum sa imi arat simpatia fata de dansul. Am rugat un prieten din Arad sa mearga la Bucuresti si sa-i dea lui fr Popescu un plic. In plic i-am pus banii pentru biletele de avion si o invitatie la nunta. Pastorul nostru era atunci Fr Chiu Pavel, m-am dus la dumnealui si i-am spus, la nunta noastra va vorbi Fr Popescu. Bine, dar tu stii ca a fost dat afara din cult. Stiu, dar cred ca nu are nici o problema cultul cu nunta mea. Am fost de acord sa nu vorbeasca de la amvon. A vorbit despre cum se construieste o casa. Era si inginer constructor. Masa a fost la Cantina fabricii de strunguri , a venit sa ne felicite si mi-a spus frecandu-si mainile bucuros : “mai sfintim si locul asta sub ochii astuia, si mi-a facut semn cu capul spre portretul tov-ului.”

C.S.Lewis spune ca : “ne trebuie un trecut…. sa avem ceva de pus impotriva prezentului”. Se spune ca Biserica a fost pusa la doua teste majore si continua sa fie. Testul oprimarii al prigoanei, pe care biserica l-a trecut mereu cu brio, si testul libertatii pe care biserica l-a cazut mereu.

Generatia tanara stie mai multe despre informatori decat despre eroii nostri, datorita noua care tacem si sugeram prin tacerea noastra, ca nimic nu a fost inainte si nimic nu va mai fi dupa.

Sa insemneze ore cuvantul acela “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa” ca ei se duc si nimeni nu observa, nimeni nu le simte lipsa? Daca ar fi sa scriu un epitaf in amintire Fr Aurel Popescu care a fost pentru mine, cel mai iubit vorbitor, as scrie:

” Cu el am fost cu totii mai curajosi”

Imi amintesc de interviul care, A.Popescu l-a dat la Europa Libera pe cand era in Italia in drum spre State, unde a fost exilat. La incheierea interviului domnia sa a spus:

” Da fratilor noi facem politica,”politica lui Dumnezeu”. “Omul este un animal care face politica”- zice filosoful. Este adevarat. Dar politica cui o facem ?

( florian guler troy mi )  www.desculti.wordpress.com

Persecutia crestinilor: realitati si intrebari

de Dragos Paul Aligica HotNews.ro
Luni, 11 ianuarie 2010

Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul “Allah” pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN preluat de Hotnews. Iata ca in pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema izbucneste regulat in prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini.Altfel spus, crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume. Supusi discriminarii legalizate, violentei, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta acestor oameni ramane un secret bine ferit de atentia opiniei publice globale. Tema nu face prima pagina niciodata. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele. In ultimele sase luni s-a scris mai mult despre soarta ursilor polari decat despre soarta acestor semeni.La varful piramidei, in marile trusturi media occidentale, unde se da tonul si acolo unde se afla principala sursa a acestui blocaj informational, tema este considerata ca prea incorecta politic si prea subversiva pentru noua ideologie a stangii liberale promovata de aceste institutii.

Click aici si citeste articolul integral pe www.hotnews.ro