ANUL NOU

de Valentin Popovici

Am mai trecut o cotitura si-am mai legat în vremi un nod,
Am mai închis ‘napoi o poarta si-am mai trecut peste un pod.
Iar Timpul, scotocind desaga, o noua haina iar îsi scoate.
Un an s-a dus si altul vine, si toate-s noi si vechi sunt toate.

S-a-ntors clepsidra vremii iarasi, stam la un prag de vremuri noi,
Dar cine stie-n calendare daca mai sunt si alte foi?
În sacul vremii pe golite, câte surprize ne asteapta?
si nu cumva pe scara vremii, aceasta e ultima treapta?

Când Anul Vechi a dat salutul, avea o teama la apel,
Caci Anul Nou statea în fata, dar nu vedea ce-i dupa el.
S-a dat onor la schimbul garzii, dar mai solemn ca altadata,
De parca anii, pe la vama, nu vor mai trece niciodata.

Ne vin ravase din Scriptura, ca-n vremurile de apoi,
Vor fi razboaie, boli si ura, si Anticristul printre noi;
Ca-n multi iubirea si credinta se vor raci în sloi de gheata,
Iar strâmbatatea si desfrâul vor umple legile din viata.

Dar iar ne mai sosesc ravase ca Dumnezeu e-Atotstapân,
Ca-n mâna Lui sta Universul, si toate doar prin El ramân.
Într-o clipita hotarâta, El va striga timpului: GATA!
si timpul va preda stafeta, ca sa înceapa judecata!

Esti pregatit de întâlnirea cu Marele Judecator?
El vrea sa-ti dea prin har iertarea, sa-ti fie azi Mântuitor.
Al vesniciilor Parinte, ce-a înnoit un an pe cale,
Vrea si pe noi sa ne-nnoiasca, pentru ospatul slavei Sale!

LASATI DUHUL SFÂNT SA LUCREZE

George Danciu

Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”   FAPTELE APOSTOLILOR, 3.4-5

(Inspirat din Cuvântul pastorului Nelu Urs,  8 Ianuarie 2012)

CE AM ÎTI DAU

Înca din Gradina Eden, Dumnezeu i-a adus-o pe Eva lui Adam ca un ajutor potrivit. “Nu este bine ca omul sa fie singur…”

Omul nu e creat sa fie singur. E o vorba înteleapta care zice ca singuratatea te omoara. Multi o cunosc, putini însa îsi aduc aminte de ea, ca e adevarata…

Nici animalelor nu le place sa stea singure, cu atât mai putin omului. Chiar daca uneori se retrage în singuratate pentru un timp, apoi vine un moment când doreste din nou partasia cu semenii sai.

Nu degeaba se vorbeste de dorul de tara, de dorul de locurile natale, pentru ca acolo si atunci omul a trait cea mai dulce partasie si comunicare cu semenii sai, în familia sa, acolo a fost cel mai pretuit, ajutat si iubit. Omul tânjeste dupa partasie si iubire fara de care nu se simte împlinit.

Infirmitatea aduce în viata omului multa singuratate, marginalizare si neîmpliniri fizice si sufletesti!

 Petru si Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugaciunii

În ziua de Rusalii avusese loc nu numai predica aceea extraordinara a lui Petru, dar mai înainte de aceasta Duhul Sfânt a lucrat în mod extraordinar si panoramic, peste toti asezându-se niste limbi ca de foc si toti s-au umplut de Duh Sfânt, de la apostoli pâna la cel mai mic crestin, toti oamenii cucernici din toate neamurile si semintiile pamântului, aflati laolalta în acel loc din Ierusalim.

Cei ce au primit propovaduirea lui Petru au fost botezati; si în ziua aceea s-au adaos aproape 3000 de suflete. Fiecare era plin de frica si prin apostoli se faceau multe minuni si semne.

Dar într-o zi – curând dupa istorica zi de Rusalii -, Petru si Ioan se suiau la Templu. Un olog din nastere, care era dus în toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau în Templu, îi vede pe apostolii Domnului si le cere milostenie.

Petru si Ioan, nu trec nepasatori pe lânga olog. Ei stiu ce au, dar stiu si ce au de facut:

Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”

Ologul a fost atins de puterea lui Dumnezeu – care nu lipseste nici îmtr-o nevoie, acolo unde este credinta si ascultare.

Ce avem trebuie sa oferim si celor care au nevoie, cu iubire si în Numele lui Isus.

Petru si Ioan îl aveau pe Dumnezeu (Isus- “Emanuel”,  adica “Dumnezeu e cu noi”).

L-a apucat de mâna dreapta si l-a ridicat în sus. Îndata i s-au întarit talpile si glesnele; dintr-o saritura a fost în picioare si a început sa umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sarind si laudând pe Dumnezeu.

Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. El poate sa lucreze Singur, nemijlocit, dar a ales sa ne faca parte în lucrarea Sa, sa fim împreuna lucratori. (1 Corinteni, 3.9)

Prin oameni calauziti de Duhul Sfânt, care se pun la dispozitia lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, Dumnezeu face minuni!

  • ologul (vindecat) intra în Templu;
  • se tine de apostoli;
  • nu mai cerseste;
  • lauda pe Dumnezeu.

Sa-L scoatem pe Isus Hristos, din noi, si sa-L lasam sa lucreze si în viata altora:

  • în rezolvarea neputintelor fizice si psihice;
  • sa fim unelte prin care El sa aduca vindecare;
  • Atingerea lui Dumnezeu sa ajunga si la altii.

Conditia suficienta si necesara e aceea ca trebuie sa existe întâlnirea a doua categorii de oameni:

  • unii plin de Duh Sfânt;
  • altii aflati în nevoi, dar gata a-L primi pe Domnul!

Lasa-L sa te atinga Dumnezeu si vei fi vindecat!

Vino azi cu neputinta ta la El si te va întari si te va ajuta sa fii si tu în Templu, sa-i lauzi Numele!

Serviciu funerar ANA DUCA

Serviciul va fi transmis LIVE pe internet Miercuri 4/20 la ora 3 pm Eastern.

Hickory – Mrs. Ana Duca, 79 of Oradea, Romania passed away suddenly, Friday April 15, 2011 at Carolina’s Medical Center, Lincoln County, North Carolina. She was currently staying with her daughter and son in law Becky and John Mich.

Ana was born June 12, 1931 to the late Iosif and Maria Buzlea Ficut in Balaia, Romania. She was preceded in death by her husband Iosif Duca, her daughter Lidia an infant brother, a sister and a great-granddaughter.

Ana is survived by her two daughters, Maria Tiplea and her husband Vasile, of Romania, Raveica “Becky” Mich and husband John of Hickory, North Carolina, a son Aron Gavril Duca and his wife Felicia of Naperville, Illinois, twenty grandchildren and ten great-grandchildren.

Funeral services will be held on Wednesday April 20, 2011 at 3:00 PM at Romanian Baptist Church – Hickory with Reverend Ioan Urs officiating. Internment will follow at Brookford City Cemetery.

Condolences may be given online at www.hickoryfh.com

Si intr-o zi calatorind mereu ne vom trezi in cer cu Dumnezeu

Aurel Popescu,

A trecut la Domnul, “cel mai iubit dintre vorbitori”. Nu stiu de ce nu putem vorbi despre trecut fara sa dorim sa ne intoarcem. Amintirile raman un loc cu iarba cea mai verde, cu apele cele mai limpezi, cu bucuriile cele mai adevarate, chiar daca ni s-a spus ca aici “orice soapta s-a depozitat ca si strigat” nu mi se pare nimic mai real decat amintirea.

In vremile ferbinti ale miscarii din ’77, la Arad Bujac intr-o predica , Iosif Ton a aratat spre locul inde erau, Aurel Popescu si Paul Niculescu spunand, “tot ce am facut am facut datorita lor, ei mi-au dat curaj ei nu se tem”. In vremurile in care fr Ton era cel mai vizibil a fost un gest laudabil de a arata spre ei, pentruca multi dintre noi simteam prezenta lor foarte vie.

Spiritul ascutit, vorba din regat cu un umor irezistibil, vorbirea din Cuvant bine articulata, smerenia si neinfricarea lui Aurel Popescu m-au cucerit. Mi se parea mereu ca este in dialog cu un personaj anonim care in imaginatia mea era lumea comunismului ateu: “Domnilor, daca Isus Hristos este o poveste, trebuie sa recunoaste-ti ca este o poveste frumoasa, si daca este o poveste, de ce nu o puneti domnilor in cartile de scoala, ca sa o citeasca copii?… Dar voi stiti ca nu este o poveste, voi stiti ca aceasta istorie pune mana pe tine si cand te prinde nu te mai lasa pana nu te transforma” (la Sega)

Ianinte ca sa vorbeasca ne-a invatat o cantare a carei cuvinte le-am memorat cu cea mai mare viteza in viata mea, canta cu atata verva si convingere cantarea, ca ma simteam undeva pe baricada cantand un imn de biruinta: Nu, nu suntem un vis o intamplare/ un lut de sine insusi framantat./ Ci ne-a zidit o minte creatoare/ O-ntelepciune fara de hotare/ Exista Dumnaezeu ce minunat / Niciodata nu pot canta cantarea fara sa vad in minte, bucuresteanul cu verva de adolescent cu privire vioaie mereu bine dispus, asa cum continua sa fie in amintirea mea.

Era in 1978 undeva la inceputul lui Noiembrie, am aflat ca sub presiunea regimului, fr Aurel Popescu a fost dat afara din cult. Pe 11 noiembrie trebuia sa fie nunta mea cu Liana, nu stiam cum sa imi arat simpatia fata de dansul. Am rugat un prieten din Arad sa mearga la Bucuresti si sa-i dea lui fr Popescu un plic. In plic i-am pus banii pentru biletele de avion si o invitatie la nunta. Pastorul nostru era atunci Fr Chiu Pavel, m-am dus la dumnealui si i-am spus, la nunta noastra va vorbi Fr Popescu. Bine, dar tu stii ca a fost dat afara din cult. Stiu, dar cred ca nu are nici o problema cultul cu nunta mea. Am fost de acord sa nu vorbeasca de la amvon. A vorbit despre cum se construieste o casa. Era si inginer constructor. Masa a fost la Cantina fabricii de strunguri , a venit sa ne felicite si mi-a spus frecandu-si mainile bucuros : “mai sfintim si locul asta sub ochii astuia, si mi-a facut semn cu capul spre portretul tov-ului.”

C.S.Lewis spune ca : “ne trebuie un trecut…. sa avem ceva de pus impotriva prezentului”. Se spune ca Biserica a fost pusa la doua teste majore si continua sa fie. Testul oprimarii al prigoanei, pe care biserica l-a trecut mereu cu brio, si testul libertatii pe care biserica l-a cazut mereu.

Generatia tanara stie mai multe despre informatori decat despre eroii nostri, datorita noua care tacem si sugeram prin tacerea noastra, ca nimic nu a fost inainte si nimic nu va mai fi dupa.

Sa insemneze ore cuvantul acela “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa” ca ei se duc si nimeni nu observa, nimeni nu le simte lipsa? Daca ar fi sa scriu un epitaf in amintire Fr Aurel Popescu care a fost pentru mine, cel mai iubit vorbitor, as scrie:

” Cu el am fost cu totii mai curajosi”

Imi amintesc de interviul care, A.Popescu l-a dat la Europa Libera pe cand era in Italia in drum spre State, unde a fost exilat. La incheierea interviului domnia sa a spus:

” Da fratilor noi facem politica,”politica lui Dumnezeu”. “Omul este un animal care face politica”- zice filosoful. Este adevarat. Dar politica cui o facem ?

( florian guler troy mi )  www.desculti.wordpress.com

Abel vorbeste azi, macar ca este mort.Credinta transforma viitorul în prezent

Motto: “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort.”-Epistola catre Evrei 11. 1-3.

In crestinismul autentic e vorba (fara nici o indoiala) de o incredere neclintita în Dumnezeu, in promisiunile Lui nevazute si dorite. Credinta transforma viitorul promis, în prezent.
Observam ca stiinta (nu odata) schimba mâine, ceea ce astazi a prezentat ca adevar sigur. Si pentru cei care s-au încrezut si s-au bazat pe estimarile facute stiintific nu a fost tocmai ok. Ei sunt zdruncinati profund, ca urmare pot pierde averi, prestigiu si chiar viata lor. Insa, cine se increde pe deplin in Dumnezeu nu va fi nicidecum inselat. Intr-un fel, dupa cum spune apostolul Pavel, trebuie sa fim nebuni pentru Cristos, crezând Cuvântul scripturii (Biblia canonica). Nu buni pentru lume, sa nu ne potrivim tiparului ei, ci dimpotriva, sa ne potrivim pasii dupa pretentiile lui Dumnezeu, pentru ca asa zisa stiinta te inseala deseori. Principiile stiintei si ale lumii sunt schimbatoare. Credinta materializeaza viziunea primita din Scriptura sfânta. In vechime, ca si acum, inaintea lui Dumnezeu nu puteai sa te prezinti oricum. La El putea veni oricine, oricând, dar nu oricum. Inaintea Domnului Dumnezeu trebuia sa vii cu o jertfa. Iar jertfa trebuia adusa cu sare. Adica cu o buna marturie, prin credinta. Prin credinta pricepem lucruri de nepriceput. Ratiunea si mintea umana nu pot pricepe totul. Cineva a detaliat putin, completând definitia conceptului de credinta asa cum o gasim in epistola catre Evrei, spunând: Credinta se bazeaza pe ratiune, dar este superioara ei. Ce nu poate vedea sau intelege ratiunea si mintea noastra, vedem si intelegem prin credinta. Pentru credinta nu exista niciun impediment. Apostolul Pavel le explica corintenilor ca crestinii umbla prin credinta, nu prin vedere. Da, e adevarat, ca si stiinta umbla prin credinta, nu prin vedere, un timp, la inceput, pentru ca in final sa vedem ca a prins „viata” ceea ce era doar un simplu proiect. Stiinta nu e insa perfecta. Apar cauze tehnice, cauze umane, cauze de forta majora care nu pot fi controlate de om. Numai Unul, Dumnezeu, poate controla totul, El urmareste sa se duca la indeplinire, in cele mai mici amanunte, ceea ce El a promis, ceea ce El a proiectat inca din eternitate pentru eternitate (Ieremia 1.11-12).

Continue reading this post…

Pacea adusa de Cristos

Motto: “Râul linistit e adânc.” (proverb bizantin)
“Isus i-a zis:…Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici
sa nu se inspaimante.”
(Ev. Ioan 14:27)
“O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, si fericirea ta ca valurile
marii.”
(Isaia 48.18)

Intr-o zona din America cresc copaci seculari foarte inalti, Sequoia, un conifer numit „Arborele Mamut”. Sunt arbori uriasi care pot atinge vârsta de 3000 de ani, ce pot avea o înaltime de peste 100 de m, un diametru al trunchiului de 13 m, o greutate de 2400 tone, situati la liziera padurilor din muntii Sierra Nevada din SUA, intr-o zona in care bat furtuni devastatoare.

Dar cum de rezista si nu se prabusesc? Rezista cu succes deoarece au radacini puternice care se impletesc de cele ale copacilor vecini, unele de altele, ca o adevarata retea tesuta natural de mâna priceputa a Creatorului.
Arborii din familia Sequoiadendron giganteum au dificultati în a se reproduce în mediul natural si în special prin cultivare. Aceasta se datoreaza necesitatii unui sol mineral bine irigat si a unei expuneri totale la soare. In ultima perioada, cercetatorii americani si-au dat seama de importanta pe care incendiile forestiere o au în procesul de înmultire a acestor arbori. Focul nu doboara acesti uriasi, dar inhiba dezvoltarea vegetatiei la sol, favorizand vlastarii de Sequoia în perioada de crestere. De altfel, focul genereaza aer cald, care forteaza deschiderea conurilor si eliberarea unor cantitati mari de seminte peste solul optim dezvoltarii vlastarilor. Cenusa de la sol protejeaza semintele si de radiatiile ultraviolete.

Continue reading this post…

Our God is Wonderful

[romanian]1. Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant!
2. Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui!
3. El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate bolile tale;
4. El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare;
5. El iti satura de bunatati batranetea, si te face sa intineresti iarasi ca vulturul.
6. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti.
7. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale copiilor lui Israel.
8. Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate.
9. El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie.
10. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre.
11. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12. cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi.
13. Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura domnul de cei ce se tem de El.
14. Caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana.
15. Omul! zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp.
16. Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaste.
17. Dar bunatatea Domnului tine in veci pentru cei ce se tem de El, si indurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
18. pentru cei ce pazesc legamantul Lui, si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le implineasca.
19. Domnul Si-a asezat scaunul de domnie in ceruri, si domnia Lui stapaneste peste tot.
20. Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti tari in putere, care impliniti poruncile Lui, si care ascultati de glasul cuvantului Lui.
21. Binecuvantati pe Domnul, toate ostirile Lui, robii Lui, care faceti voia Lui!
22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrarile Lui, in toate locurile stapanirii Lui! Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul!
[/romanian]
[english]1. [A Psalm] of David. Bless Jehovah, O my soul; And all that is within me, [bless] his holy name.
2. Bless Jehovah, O my soul, And forget not all his benefits:
3. Who forgiveth all thine iniquities; Who healeth all thy diseases;
4. Who redeemeth thy life from destruction; Who crowneth thee with lovingkindness and tender mercies;
5. Who satisfieth thy desire with good things, [So that] thy youth is renewed like the eagle.
6. Jehovah executeth righteous acts, And judgments for all that are oppressed.
7. He made known his ways unto Moses, His doings unto the children of Israel.
8. Jehovah is merciful and gracious, Slow to anger, and abundant in lovingkindness.
9. He will not always chide; Neither will he keep [his anger] for ever.
10. He hath not dealt with us after our sins, Nor rewarded us after our iniquities.
11. For as the heavens are high above the earth, So great is his lovingkindness toward them that fear him.
12. As far as the east is from the west, So far hath he removed our transgressions from us.
13. Like as a father pitieth his children, So Jehovah pitieth them that fear him.
14. For he knoweth our frame; He remembereth that we are dust.
15. As for man, his days are as grass; As a flower of the field, so he flourisheth.
16. For the wind passeth over it, and it is gone; And the place thereof shall know it no more.
17. But the lovingkindness of Jehovah is from everlasting to everlasting upon them that fear him, And his righteousness unto children’s children;
18. To such as keep his covenant, And to those that remember his precepts to do them.
19. Jehovah hath established his throne in the heavens; And his kingdom ruleth over all.
20. Bless Jehovah, ye his angels, That are mighty in strength, that fulfil his word, Hearkening unto the voice of his word.
21. Bless Jehovah, all ye his hosts, Ye ministers of his, that do his pleasure.
22. Bless Jehovah, all ye his works, In all places of his dominion: Bless Jehovah, O my soul. (ASV)
[/english]

Listen to the truth of these words on Focus On the Family.