Am trait iadul

„A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

 elijahun duh mâhnit usucă oasele.”


Proverbe 17.22

Fetiţa noastră era pe moarte. Numai cine a pierdut un copil poate înţelege ce înseamnă acest lucru. M-am dus repede spre ea, strigând cu disperare: „Fetiţa mea!“ – şi am vrut să-mi trec uşor mâna peste fruntea ei. Atunci am zărit în ochii ei o spaimă îngrozitoare, iar braţul ei s-a pus împotriva mâinii mele şi a zis: „Pleacă, tată!“. Am rămas acolo împietrit. „Fetiţa mea“, am repetat după câteva minute. Însă, agitată, fetiţa mi-a făcut semn cu mâna, insistând: „Pleacă, tată!“ şi nu s-a liniştit până nu m-a văzut din nou la uşă.

Am rămas acolo două ore, care mi s-au părut o veşnicie. Vedeam cum soţia mea îi dădea fetiţei să bea, cum o sprijinea şi-i aranja aşternutul şi o mângâia, auzeam cum se rugau împreună. Dacă încercam să mă apropii…

View original post 96 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s