De ce e așa de greu să ne rugăm? (2)

paşi spre lumină

Ruga 2

Îmi aduc amite că în primii ani de studenție am avut într-o noapte o durere înfiorătoare de măsele. Durerea m-a sculat în miez de noapte și am alergat la o clinică de urgențe, care era, bineînțeles închisă. Nici un medicament ce-l găsisem la colegii mei prin geamantane nu folosea la nimic. Am apelat atunci la rugăciune. Eram de curând întors la Domnul. Am intrat într-o cabină de duș din baia comună a căminului și am început să mă rog îngenunchiat pe betonul umed încă de la cei ca făcuseră duș inainte de culcare. Portarul căminului, om milos, a făcut rost de niște pastile de Algocalmin și a venit să mi le aducă. Nu știu cine i-a spus că sunt la baie, dar a venit și a dat peste mine rugându-mă în cabina dușului. N-am să uit niciodată ochii lui mirați și explicația pe care o căuta la postura în care…

View original post 382 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s