Trufia

paşi spre lumină

trufia

„Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămânea nepedepsită” (Proverbele 16:5).

 

Se pare că sunt două lucruri care stârnesc greața divină. Mândria și apatia umană.

Cei căldicei, nici reci nici în clocot provoacă greață Domnului, care făgăduiește să-i verse din gura Lui. Li se dă posibilitatea de a alege între indiferența rece și implicarea pasinonată. Lipsa de pasiune, participarea de formă, jumătatea de inimă nu fac altceva decât să provoace dezgustul Domnului, scârbă care Îl va duce la decizia lepădării lor.

Trufia umană însă, este mereu o scârbă, pentru Domnul. Nu cred că este ceva mai urât și mai scabros pentru Creatorul decât să-și vadă creația Sa mândrindu-se. Cum ne-am simți să asistăm dezarmați la trufia operei noastre?

Pigmalion s-a îndrăgostit, potrivit legendei, de statuia pe care o sculptase. Zeii mărinimoși și plini de milă față de pasiunea muritorului sculptor, au dăruit viață statuii…

View original post 643 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s