Rataciti fara Scriptura

by George Danciu

Moto: Drept raspuns, Isus le-a zis: Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

MULTI sunt cei care au vazut, si, nu putini, cei care au revazut filmul american „Hanover Street” –Strada Hanovra”. Actiunea se petrece, in mare parte, in Anglia celui de-al doilea razboi mondial. Pelicula prezinta si idila dintre o englezoaica, Margaret Sellinger, sotia unui ilustru profesor si mai varstnic, Paul Sellinger, interpretat de Christopher Plummer, si un militar American- David Halloran, interpretat de Harrison Ford. In derularea evenimentelor, personajele interpretate de Harrison Ford si Christopher Plummer pleaca impreuna intr-o misiune periculoasa, fiind parasutati la propriu in miezul razboiului. Cei doi, fara sa aiba cunostinte practice de orientare, desi profesorul Paul Sellinger publicase un ghid de orientare general, sunt nevoiti sa improvizeze in gasirea drumului de urmat. Dar, cum spuneam, desi publicase un astfel de ghid, Paul Sellinger pe teren nu se descurca, nu stia incotro sa apuce. Dar, nota bene, avea ghidul asupra sa! Deschizandu-l, cei doi, au inceput sa se orienteze pentru indeplinirea sarcinii primite. Sa spunem, sotul aflase inaintea plecarii in misiune, cu totul intamplator, despre aventura sotiei si cine este persoana.

Subliniem doua idei importante:

Prima ar fi aceea ca ne putem rataci deseori si nu e usor de gasit drumul bun, chiar daca am fi autori de ghid-uri si chiar daca le-am avea asupra noastra.

A doua idée e aceea ca sotul inselat, in conjunctura data, putea sa scape usor de mai tanarul sau rival, insa, intr-o situatie limita, aflati pe un podet suspendat si bombardat de nemti, ridicat peste o prapastie, alege sa moara el, salvandu-l pe David Halloran care avea mai mari sanse de izbanda mai departe.

NE INTERESEAZA sa vedem cum putem evita ratacirea noastra, si faptul ca, Cineva si-a dat viata si pentru noi.

Ratacirea noastra e posibila si foarte probabila daca nu avem ghidul necesar iesirii din labirinturile intalnite de-a lungul vietii noastre.

Domnul Isus a spus cu mare acuratete de ce oamenii se ratacesc: “….Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” ( Matei 22.29).

Trebuie sa avem ca ghid Scriptura (Biblia), cunoasterea in detaliu a Cuvantului Scripturii, a invataturii divine, dar si calauzirea intima a Duhului Sfant. La fel de important si de necesar este sa cunoastem puterea lui Dumnezeu in actiune.

De-a lungul secolelor, cunoasterea dobandita de om a crescut mult, trecand prin diferitele epoci progresive. Mircea Eliade isi incepe “Istoria credintelor si ideilor religioase” incepand cu epoca de piatra ducand-o …pana la epoca reformelor, spunand la un moment dat ca ”…este greu sa ne imaginam cum ar putea functiona spiritul uman fara a avea convingerea ca ceva ireductibil real exista in lume;”, dupa ce si alti filosofi celebri au facut afirmatii asemanatoare, unul fiind Platon, care in lucrarea sa, “Banchetul”, a spus exact si frumos: “Numai imuabilul este real”. Banuiesc ca o parte dintre filosofi legau “imuabilul” de Dumnezeu, dar nu putini au mistificat sacrul.

Biblia atesta cu mare claritate ca Dumnezeu este mereu acelas. El e neschimbator, in El nu este nici cel putin o umbra de mutare (Evrei 1.12, Iacov 1.17) si, de asemeni, Domnul Isus Cristos este acelasi ieri si azi si in veci ( Evrei 13.8). Omul, se stie ca e schimbator, ca e intr-o continua transformare, intr-un continuu proces de imbatranire si …. moare.

Biblia, in cartea Ieremia spune: Asa vorbeste Domnul: blestemat este omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! (v.5) si “Binecuvantat e omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul! Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu inceteaza sa aduca rod (17.7-8).

DECI trebuie sa ne punem incederea in Dumnezeu -Dumnezeul imuabil- si sa vedem care e parerea Sa. El este Acela care ne da ghid-ul care ne spune ce si cum sa facem pentru a nu mai rataci prin labirintul acestei vieti pamantesti, scurte, pentru a putea intra in imparatia vesnica, pregatita pentru toti cei ce cred in El: Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. “(Isaia 53).

Oamenii spun cu mare usurinta: in religia in care m-am nascut vreau sa mor, fara sa cunoasca ca : “Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea.” (Psalm 51.5 Cornilescu, Ps. 50.5 Biblia Ortodoxa), si, caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Cristos, Mielul fara cusur si fara prihana.” (1 Petru 1.17-18)

Ioan, supranumit Apostolul iubirii, in Evanghelia care ii poarta numele, la cap. 3, istoriseste ca:

Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el. Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu. Nicodim I-a zis: Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca? Isus i-a raspuns: Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti din nou. Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul. Nicodim I-a zis: Cum se poate face asa ceva? Isus I-a raspuns: Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri?. Adevarat, adevarat iti spun, ca noi vorbim ce stim, si marturisim ce am vazut; si voi nu primiti marturia noastra. . Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti?. Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer. Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

Crestinii de azi sunt inclinati sa accepte drept credinta autentica in Isus Cristos orice marturisire care nu exprima o respingere clara a lui Cristos. Curentul evanghelic modern si-a largit vizibil hotarele, cuprinzandu-i chiar si pe aceea a caror doctrina este suspecta sau a caror comportare arata ca inimile lor se razvratesc impotriva lucrurilor si lucrarilor lui Dumnezeu. Dintre cei ce veneau dupa El, Isus Cristos a respins multi farisei, deoarece El a refuzat sa dea cuiva sperante desarte, deoarece El ii cunostea pe toti si le cunostea inima (Ioan 2.24-25, Psalm 139).

Sa observam ca pe Nicodim, un fruntas al fariseilor, un cunoscator al Legii, Domnul Isus l-a tratat ca pe un necredincios. Ca si multi oameni din ziua de azi, Nicodim voia sa capete o confirmare, o vorba autorizata pentru indreptatirea sa. El isi incepe vorbirea cu o marturisire de credinta: “Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.” (3.2) Vazuse minunile facute de Isus si a stiut ca este de la Dumnezeu. Nu credea ca El este Mesia, nu a ajuns inca sa vada in Cristos pe Dumnezeu. Domnul Isus, nu confirma, nu neaga, dar nici nu combate, nici nu recunoaste afirmatia lui Nicodim ca El este de la Dumnezeu, ci da un raspuns care demonstreaza atotstiinta Lui: “Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.

Raspunsul Domnului Isus a fost socant pentru Nicodim, iesind la iveala adevaruri vitale: religia e inutila, revelatia din V.T. si N.T. este unitara, nasterea din nou e indispensabila omului pentru a intra (vedea) imparatia lui Dumnezeu si ca rascumpararea devine o realitate pe care o vedem cu ochii nostri daca am primit nasterea din nou (“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.”, Ioan 5.24)

FARISEII erau hiper legalistii care imprimau religiei un caracter exterior. Ei sunt exponentii tuturor celor care urmaresc o forma de religiozitate care nu are nimic real in ea (“… avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea.”, 2 Timotei 3.5). Carturarii si fariseii care studiau Legea lui Moise au adaugat alte multe numeroase adaugiri celor 613 cerinte. Pentru Sabat numai au adus multe completari. Oricine se putea urca pe un magar in ziua de Sabat, insa daca avea asupra sa o nuia cu care sa-si mane animalul se facea vinovat ca transporta poveri. Femeile nu aveau voie sa se priveasca in oglinda de Sabat, ca nu cumva sa descopere un fir de par carunt pe care s-ar fi simtit ispitita sa-l smulga. Puteai inghiti otet, dar n-aveai voie sa faci gargara. Oricare dintre prevederile lui Moise, era perfectibila din punctul de vedere al fariseilor.

Isus a nesocotit aceste adaugiri la legea lui Moise intrand in conflict cu fariseii. Vindeca oameni si ingaduia ucenicilor sa culeaga grane daca li se facea foame in ziua de Sabat. Legalismul constituie un pericol dintre cele mai subtile, intrucat e greu sa te percepi ca fiind legalist. Propriile mele reguli par necesare; ale altora par excesiv de stricte.

Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute. Povatuitori orbi, care strecurati tantarul si inghititi camila! Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi curatiti partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare. Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata. Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. Tot asa si voi, pe dinafara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.” (Matei 23).

“Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.”( Romani 14.17).

Legalismul imbraca diverse si neastepate forme si manifestari. Un delegat al S.U.A. la Congresul Aliantei Mondiale a Baptistilor organizat la Berlin in 1934, spunea, intr-un raport referitor la situatia de sub regimul hitlerist: A fost o mare usurare sa ma aflu intr-o tara unde vanzarea literaturii obscene e interzisa;…Noua Germanie a aruncat in flacari carti si reviste amagitoare, aprinzand ruguri menite sa miostuie bibliotecile evreiesti si comuniste. Si, de asemenea, lua apararea lui Hitler, apreciind faptul ca acesta nu bea, nu fumeaza, ca le cere femeilor sa se imbrace modest si ca se opune pornografiei. (Celebrul dramaturg Eugen Ionescu spunea, ca, trasatura esentiala a geniului rau e aceea ca este descoperit, in profunzimea gandirii sale, cu mare intarziere…).

Lev Tolstoi, care s-a opus legalismului, intelegea slabiciunile unei religii ancorate in aparente. In cartea sa “Imparatia lui Dumnezeu se afla in launtrul tau” isi declara credinta in Isus Cristos. Tolstoi spune: “…. am fost nihilist in adevaratul sens al cuvantului, adica n-am fost nici socialist, nici revolutionar, dupa cum de obicei se intelege cuvantul acesta, ci nihilist in sensul lipsei de orice credinta. Acum cinci ani am inceput sa cred in invatatura lui Cristos si viata mea dintr-o data s-a schimbat. Conduita vietii mele, dorintele mele au devenit altele. Binele si raul si-au schimbat locurile, iar toate acestea au avut loc pentru ca am inteles invatatura lui Cristos, pe care n-o intelesesem din trecut. Nu vreau sa talmacesc acum invatatura lui Cristos, vreau numai sa spun cum am ajuns eu sa inteleg ceea ce este simplu, luminos, din ceea ce a fost adresat tuturor de catre Cristos si cum, intelegand acestea, tot sufletul meu s-a transformat si am gasit linistea si fericirea.”

Tolstoi mai spune: ” …Masura in care ne apropiem de desavarsire nu poate fi stiuta; tot ce putem sti este cat de departe ratacim. Um om care asculta legile aparentei este asemeni unuia intepenit sub lumina unui felinar. Invaluit de lumina, toate celelalte cai ii raman ascunse. Un om care asculta invatatura lui Cristos este asemeni unuia al carui felinar sta agatat la capatul unei prajini, mai lungi sau mai scurte, pe care o poarta in mana; lumina ii cade mereu in fata, dezvaluindu-i urmatorul pas si indemnandu-l sa paseasca inainte”.

Pana cand n-am fost smerit, rataceam; dar acum pazesc Cuvantul Tau.” ( Psalm 119. 67).


Cand Nicodim L-a auzit pe Cristos vorbind despre nasterea din nou, probabil ca in mintea lui totul era o neclar. El a crezut dintotdeauna ca mantuirea se obtine prin fapte. Se astepat sa fie laudat de Cristos pentru legalismul sau, asa cum L-a laudat pe tanarul bogat. Insa, dimpotriva, Isus i-a expus inutilitatea religiei lui. Ce dezamagire! Spre deosebire de faptele religioase, nasterea din nou era ceva pe care Nicodim nu putea sa-l faca singur. Nicodim ar fi spus, cu alte cuvinte, nu ceea ce rostise in fapt “ Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca?”, ci ca acum “Nu mai pot lua totul de la capat. Este prea tarziu pentru mine. Am parcurs o cale prea lunga in sistemul meu religios pentru a mai incepe inca o data. As vrea o scurtatura, in cel mai rau caz…”.

Isus ii cerea lui Nicodim sa uite tot ce a imbratisat inainte, iar Nicodim intelege acest lucru. In loc a-i oferi posibilitatea unei mantuiri usoare, Cristos i-a adresat cea mai dificila chemare. Nicodim ar fi dat cu placere bani, ar fi postit sau ar fi indeplinit orice ritual prescris de Cristos. Insa a-l chema la o renastere spirituala insemna a-i cere sa recunoasca propria sa insuficienta si a renunta la toate lucrurile pe care le asumase ca facand parte din insasi viata lui de pana atunci. Isus i-a repetat: Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti din nou.”

Apostolul Pavel spune:

Dar, cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si dragostea Lui de oameni, El ne-a mantuit, nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant, pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mantuitorul nostru; pentru ca, odata socotiti neprihaniti prin harul Lui, sa ne facem, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice.” (Tit cap 3).

Vedem in epistola catre Efeseni, cat de frumos descrie apostolul Pavel, in cateva idei, o intraga invatatura. Arata necesitatea fiecarui crestin de a constientiza trecerea prin cateva stari sau etape distincte: moartea spirituala in care traieste omul pacatos, harul lui Dumnezeu plin de iubire care ne-a adus la viata impreuna cu Cristos, cand ne-a inviat prin har si credinta ca un dar de la Dumnezeu, nu prin fapte ca sa nu se pota lauda nimeni, numai pe urma, ca o consecinta, se asteapta sa umblam in faptele bune pregatite de Insusi Dumnezeu:

Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Cristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Cristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Cristos Isus. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.” (Efeseni 2.1-10)

“…Ratacesc ca o oaie pierduta: cauta pe robul Tau, caci nu uit poruncile Tale.” (Psalm 119. 176).

Ca o consecinta a nasterii din nou, pasul imediat urmator este botezul (scufundarea in apa) care simbolizeaza ingroparea omului vechi , si, la iesirea din apa, invierea omului nou impreuna cu Cristos, recreat prin puterea Duhului Sfant si Cuvant.

Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit.” (Marcu 16.16). “Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos, care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce s-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapanirile si puterile.” (1 Petru 3.21-22)

IN CONTINUARE, Isus i-a spus lui Nicodim: “Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti din nou” (Ioan 3.7). E obligatoriu, imperativ necesar. Aceasta subliniere l-a redus la tacere pe Nicodim. Nu stim exact ce s-a mai intamplat, insa il vedem ca, dupa rastignire, impreuna cu Iosif din Arimateia, pregatesc trupul lui Isus Cristos pentru inmormantare (Ioan 19.38-39). As sublinia faptul ca cine vine cu sinceritate la Domnul Isus Cristos, cine-L cauta din toata inima, il va gasi pe Mantuitorul.

Faptul ca Domnul Isus i-a raspuns: “Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri?”, arata ca Nicodim avea reputatia de a fi invatator de frunte in tot Israelul. Reprosul a lasat sa se inteleaga ca totusi el intelegea foarte putin din Scriptura. Oamenii s-au impiedicat intotdeauna de simplitatea mantuirii. De aceea exista atat de multe secte (culte). Fiecare are un punct de vedere unic in ce priveste doctrina mantuirii, modificand simplitatea Evangheliei descoperita de Cuvantul lui Dumnezeu, prin combinarea mantuirii cu faptele omenesti. Fiecare dintre sectele cele mai cunoscute pretinde ca detine secretul mantuirii si se aseamana intre ele prin faptul ca propaga dobandirea prin eforturi personale a starii de indreptatire, ca o cale pe care se ajunge la imparatia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel ne invata de ce Nicodim si altii ca el nu pot pricepe vorbindu-se despre masterea din nou: “Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.” (1 Corinteni. 2.14).

Mesajul este pur si simplu acela ca Dumnezeu in harul Lui ii mantuie pe pacatosii care se pocaiesc si care vin la El cu credinta. Nu este nimic ascuns, tainuit, ori misterios, obscur sau complex in aceasta.

Problema lui Nicodim, ca si a celor din ziua de azi, e ca nu dorea sa se recunoasca neajutorat.

Pacatosii pot si trebuie sa vina la Cristos asa cum sunt, doar pe baza credintei, si el ii va mantui. (“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”, Ioan 3.16).

Mantuirea este imposibila fara nasterea din nou.

Filmul “Strada Hanovra arata, cum spuneam la inceput, faptul ca Paul Sellinger alege sa moara el, salvandu-l pe David Halloran (care avea mai mari sanse de reusita in insarcinarea primita).

La scara universala, insa, Domnul Isus alege, ca om si Dumnezeu, sa moara ca om nevinovat pe Crucea de la Golgota pentru Mireasa Sa, Biserica, ca prin credinta in lucrarea si Viata Sa, sa primim iertarea, nasterea din nou lucrata de Duhul Sfant in noi si intrarea in imparatia lui.

Dumnezeu stie ca oamenii: “ S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit;” (Romani 1.22), ca Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, au savarsit faradelegi urate, nu este nici unul care sa faca binele. Dumnezeu Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput, si sa caute pe Dumnezeu. Dar toti s-au ratacit, toti s-au stricat; nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar.” ( Psalm 53), de aceea bratul Lui ne vine in ajutor. Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi.”(Ioan 6.44) “Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii.”(Ioan 12.32).

Daca facem ancheta intoarcerii oamenilor la Dumnezeu, vom costata ca pentru majoritatea lor, El este Acela care ii atrage prin diferite imprejurari in sfera in care El lucreaza si se manifesta, pentru a-L cunoaste, pentru a auzi Cuvantul, deoarece credinta vine in urma auzirii (Romani 10.17).

Isus isi dojeneste contemporanii: Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata!” (Ioan 5.40).

Dar v-am spus ca M-ati si vazut, si tot nu credeti. Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: … Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.” ( Ioan 6. 36-40).

… tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” ( Ioan 1.12-13)

Cu timpul, si pe Nicodim (Ioan 19.39), ca pe multi alti crestini care au primit credinta, gasirea adevarului l-a facut sa indeplineasca cerinta Domnului: Trebuie sa va nasteti din nou!.

Cu toti trebuie sa ne nastem din nou, sa ne intoarcem de la viata de fiu risipitor, la Dumnezeu care nu oboseste iertand si ne primeste cu bratele deschise (“Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna..”- (Matei 11.28)

Apoi a zis tuturor: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze. Fiindca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va mantui. Si ce ar folosi un om sa castige toata lumea, daca s-ar prapadi sau s-ar pierde pe sine insusi? Caci de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, se va rusina si Fiul omului de el, cand va veni in slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.” (Luca. 9.23-26)

“Asa cum sunt, la Tine vin,

Putere n-am, Tu-mi fii sprijin,

Ma spala-n sangele-ti divin:

O, Mielule, eu vin, eu vin!

De indoieli sunt apasat,

De ispitiri impresurat,

Slabit de valuri, mult purtat,

O, Mielule, eu vin, eu vin!

Asa cum sunt de ratacit,

La Tine vin sa fiu scutit,

Sa fiu bogat si fericit,

O, Mielule, eu vin, eu vin!

Asa cum sunt, Tu ma primesti!

Pacatul nici nu-mi amintesti;

Crezand Tie, ma mantuiesc,

O, Mielule, eu vin, eu vin! (Charlotte Elliot)

“…veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” ( Ioan 8.32)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s