Mangaierea care vine de la Dumnezeu

by George Danciu

Trista intamplarea am citit-o povestita de mama tanarului. Acesta, la plecare de acasa, fericit, isi imbratisase cu afectiune mama. La cei optsprezece ani ai sai, viata era minunata. Absolvise cu succes liceul, avea un serviciu bun si se gandea sa urmeze o facultate. Seara i-a telefonat mamei: “Mama, ies putin sa exersez cateva manevre pe care nu sunt inca stapan. Pastreaza-mi portia de la cina, voi ajunge pe la noua”.
Cu o seara inainte la biserica ascultase mesajul inspirat din doua versete:

“Toate lucrurile lucreaza spre bine” (Romani 8:28)
“Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18). 

Tanarul traversa o stare de multumire sufleteasca, fiind recunoscator familiei si Domnului Isus pentru aceasta. Visa sa devina pilot misionar. Viitorul se anunta luminos si incarcat de promisiuni.
N-a mai ajuns insa niciodata acasa. Un accident i-a curmat firul vietii.

O singura clipa a fost de ajuns ca sa schimbe viata familiei ramase (tata, mama, frate, sora). In seara aceea Dumnezeu a hotarat sa-l ia “acasa” pe acel tanar.
Ne intrebam, cum ar putea continua un parinte sa existe dupa un asemenea moment? Va scapa el vreodata de ranile din sufletul sau?
In saptamanile si lunile care au urmat, mama spune ca “ am invatat mai multe despre dragostea lui Dumnezeu decat in toti anii de cand sunt crestina. Am vazut cum Cuvantul Lui vorbeste nevoilor noastre. “Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita” (2 Corniteni 12:9).
Cand se simtea neputincioasa sa se achite chiar si de micile sarcini zilnice, spunea: “Pot totul in Cristos, care ma intareste” (Filipeni 4:13). De fiecare data cand vedea cate un baiat blond, si cand simtea ca inima i se frange, isi amintea de versetul pe care il subliniase fiul ei in Biblia lui:

“Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde” (1 Tesaloniceni 4:13).

Cand incepea sa-si planga de mila, il strangea la piept pe sotul ei, care suferea la fel de tare ca si ea, si isi aminteau ca Dumnezeu a zis:

“de aceea, mangaiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar”( 1 Tesaloniceni 5:11).

Au gasit putere incurajandu-i pe altii. Fratiorul lui, care simtea din plin pierderea, n-a inteles de ce tovarasul lui de joaca nu s-a mai intors acasa. Sora lui mai mare a pierdut un prieten si un confident. Tinerii din grupul lui de la biserica si-au inaltat glasurile spre Dumnezeu, iar colegii de la scoala au ridicat aceeasi intrebare: “De ce? De ce? De ce?”
Harul lui Dumnezeu le-a adus mangaiere, dar in acelasi timp le-a strapuns inima si i-a constientizat de nevoia urgenta de a ajunge la sufletele altora. S-au apropiat, mai mult, unul de celalalt incercand sa aduca alinare altor parinti care suferisera, la randul lor, pierderi asemanatoare. Au capatat o neobisnuita indrazneala de a intinde o mana de ajutor celor indurerati.

In final, acesta indurerata mama, conchide:

“Nu doresc nimanui sa treaca prin experienta pierderii unui copil. Dar e o tragedie cu mult mai mare sa pierzi ocazia de a-l cunoaste in mod personal pe Isus Cristos. Cat suntem de recunoscatori cand copiii nostri il cunosc, il iubesc pe Mantuitorul! Pentru noi, viata are sens doar fiindca purtam incredintarea ca, dupa ce existenta de aici se va sfarsi, ne vom reintalni cu totii in vesnicie”

2 Corinteni 1.3-7 Aici apostolul Pavel prinde traseul mangaierilor: de la Dumnezeu, la cei aflati in suferinta, de unde se ramifica spre a mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz!

“Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri, care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz! Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mangaiere. Asa ca, daca suntem in necaz, suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra; daca suntem mangaiati, suntem pentru mangaierea voastra, care se arata prin faptul ca rabdati aceleasi suferinte ca si noi. . Si nadejdea noastra pentru voi, este neclintita, pentru ca stim ca, daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere. “

Numai Dumnezeu, prin Domnul Isus si Duhul Sfant, pot da adevarata mangaiere in suferinta.
Domnul Isus ne astepata cu bratele larg deschise . El nu a rrespins pe nimeni niciodata.

Cf. Matei 11.28-29 si Ioan 6:37

“ Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre”

“Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara”

Psalmistul David, fiindca era un om dupa inima lui Dumnezeu (1Samuel) a avut o relatie permanenta cu Domnul Sau. David spune “cand imi este mahnit duhul in mine, Tu imi cunosti cararea”- Psalm 142. El i-a impartasit in permanenta Domnului problemele sale. Le-a desfasurat ca pe un sul urias in care erau pastrate toate tainele mintii si ale sufletului sau. Descopera, in framantarile sale un fapt surprinzator. Tot timpul cat si-a varsat focul inimii, Dumnezeu lucra déjà la viata lui cuprinsa de descurajare (atunci cand fugea de imparatul Saul si trebuia sa se ascunda in pestera Adulan). In toate momentele in care David se simte coplesit de probleme, Dumnezeu era ocupat sa le resolve. In fiecare secunda in care David se simte deznadajduit din cauza….lipsei prezentei lui Dumnezeu, Dumnezeu era alaturi de el, la fel de aproape cum a fost intotdeauna.

In acele clipe cand ne simtim parasiti, cand suntem gata sa capitulam-fiind coplesiti de deznadejde si suferinta, faca Domnul sa recunoastem prezenta Duhului Sfant carer adduce alinare oricarei inimi omenesti.

Fie sa avem convingerea ca inainte ca noi sa ajungem sus la Tine, Tu ai coborat pana la noi.

De aceea, mangaiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s